Poezii Creștin Ortodoxe

Cine poate unui om Viaţă veşnică să-i dea, Să-i aducă pacea-n suflet Şi durerea să o ia? Cine oare a făcut Tot ce este minunat, Cine oare Universul, Prin cuvânt doar, a creat? Cine a făcut atâtea Ce se află-n jurul tău? Cine altul, decât numai Înţeleptul Dumnezeu!

Doamne, de Tu vrei Suferinţa să mi-o iei, Căci eu sunt prea slab Şi nu pot s-o rabd! Aș vrea ca să Te slăvesc, Ce doresti, să împlinesc Şi la greu să nu cârtesc, Bucuros să-ţi mulţumesc. Dar eu singură nu pot, Ci ajută-mă în tot! În sufletul meu plăpând Revarsă Harul cel Sfânt!

Am şi eu ceva de spus Bunului Păstor Iisus Ale mele simţăminte Dintr-o inimă fierbinte. Care-ar vrea acum şi ea Mulţumire să îi dea C-a venit din Cerul sfânt La noi cei de pe pământ, Cu dragostea mare a Sa Fericire să ne dea! El ne-ajută tot mereu Şi la bine, şi la greu. Doamne, şi tu ai fost copil, Ai fost prunc micuţ, umil. Nu-i uita pe cei mai mici, Nici pe părinţi, pe bunici, Fii cu noi la orice pas În vremea ce ne-a rămas, Fereşte-ne de păcat, Dă-ne gând, suflet curat! Pe copiii necăjiţi, Supăraţi şi oropsiţi, Nu-i lăsa, că n-are cine Să-i îndrepte către Tine. Revarsă din darul sfânt Peste toţi de pe pământ Voia Ta să împlinim, Pe semeni să îi iubim!

Când griji, suferinţe Din nou mă-mpresoară, Mă rog iar Ţie, Preabună Fecioară . Vino în al meu suflet, Ajută-mi, mă luminează, Pe calea cea aleasă Tu mă îndreptează! Călătoreşte cu mine Cât voi mai fi în lume! Rostesc azi cu drag Al tău preasfânt nume!

Într-o primăvară A prins rădăcini Un copac cu ramuri, Din cereşti grădini. An de an de-atunci Soarele venea, Mugurii închişi Larg îi deschidea. Flori curate, albe Din muguri ieşeau, Pomul înverzit Ele-nveseleau. Mereu tot aşa El întinerea, Iară mai târziu Multe roade da. Ca florile albe Sufletul să-l ai! Roadele credinţei Şi tu să le dai!

Viaţa îmi veghezi Cu iubire sfântă, Paşii mi-i îndrepţi Cu dragoste multă! Ce pare-ntâmplător De Tine-i rânduit, Ce îmi este greu Spre bine-i dăruit. Tu eşti Creatorul Pe toate le ştii, Cunoşti viitorul, Mă poţi mântui. Aşa cum mlădiţa Fără sevă moare, Eu nu pot trăi Fără a Ta îndurare!

Eram copil plăpând Când te-am chemat întâia oară, Ştiam că Tu exişti, Că-mi duci a mea povară. Deşi nu te vedeam,  Dar inima-mi spunea De Tine, Doamne Sfinte Și-n taină se ruga. Ştia că eşti iubire,  Iertare, bunătate, Că vrei să ne fereşti  De rău şi de păcate. Ştiam că Tu ai vrea  Să fiu la fel ca Tine, Doream să-mi fie viaţa O jertfă de iubire. Dar vremea a trecut Și repede-am uitat Ce îmi doream, Fiind copil nevinovat.