Poezii Creștin Ortodoxe

Te-am căutat mereu, de când mă ştiu, în norii ce treceau voios deasupra mea. Şi azi te chem cât nu e prea târziu, când îi zăresc iar încărcaţi de nea. Te-am căutat mereu, de când mă ştiu, în limpezimea apei de izvor. Şi azi te chem cât nu e prea târziu, când arde-n suflet necuprinsul dor. Te-am căutat mereu, de când mă ştiu, în raza soarelui ce îmi zâmbea roşcat. Şi azi te chem cât nu e prea târziu, iubirea mea, cu sufletul curat!

Cine pe Hristos iubește Pe nimeni nu dușmănește. Are sufletul curat, Se ferește de păcat. De-i curg lacrimi pe obraz, Nu cârtește în necaz, Ci se roagă cu credință, Se-ndreaptă spre pocăință. Cere mai întâi iertare, Vieții sale îndreptare. Harul sfânt să-i dea putere Să rabde acea durere. Iar Domnul, cu mila Sa Suferința îi va alina. Căci Hristos are putere Să vindece orice durere!

sălaşul Maicii Domnului şi inima mea Muntele Athos, e împletit din curcubee, E ca  o preafrumoasã, albă, orhidee… El a’nflorit de-acum, nepãmântesc, Ca sã îl vãd, aşa cum îl iubesc… Atunci când coboarã Maica Sfantã pe pãmânt, Vârful îi este-acoperit de-un nor alb şi sfânt, Care-i de fapt o-ntraripatã adunare, De îngeri şi de heruvimi, pânã spre mare… Ei cântă-ncet, încât abia se-aude versul lor, Şi e venit chiar dintr-un  colţ de Rai, cerescul nor, Razele aurii ce ies din el, încãlzesc vieţi Şi privitorii, rămaşi fãrã grai, devin poeţi… Din stâncile umblate de a lor cãutare, Au răsărit, înlãcrimate, dulci izvoare… Din inimile lor fierbinţi ca un tăciune, A izvorât un mare-ocean de rugăciune… Pietrele sunt într-o mereu-îmbrãţişare Şi se întrepãtrund, de-atâta-nfiorare… Copacii-s înfloriţi, înmiresmându-se-ntre ei Şi drumurile-s albe, precum un şir de miei… Iarba, e de un verde, abia acum nãscut, Iar cerul se sfârşeşte în Raiul nevãzut… Dar marea, ce se zbate val după val, i-un ...

Doamne! M-ai făcut din ţărână, Din lut m-ai făcut, Plămădit de cereasca Şi sfânta Ta mână. Mi-ai poruncit să Te-ador, Să nu omor, să nu mint, Să nu cred în idoli de aur şi de-argint. Doamne, Te laud c-ai făcut totul Şi îngeri, şi lună şi soare, Dar mai ales pentru iubirea Şi marea Ta îndurare!

Din jocuri, dansuri şi orgii,  Din cântece nebune – mii,  Cu cântec sfânt şi glas duios,  Chemaţi copiii la Hristos! Şi dacă-ai lor părinţi dau sfat  Să-şi ducă viaţa în păcat,  Cu rugăciuni şi plâns pios,  Chemaţi părinţii la Hristos .  Şi dacă-ai lor bunici nu au ştiut  Păcatul să-l ferească în trecut,  Cu cânt de jale dureros,  Chemaţi bătrânii la Hristos..  Iar în Dumineci – Sfinte Liturghii –,  Nu cântece nebune mii,  Să înălţăm la Cel de sus, Veniţi cu toţii la Iisus!

Cocoşul a strigat a treia oară;  Să Te iubesc încă nu ştiu.  Mă tem că gloata mă omoară!  Ai potolit furtuna…  Te-am văzut!  Şi m-ai purtat pe-nvolburate valuri,  Şi miile de pâini când au crescut…  Dar, jur… Eu nu Te-am cunoscut!  Pe Tabor  Te-am văzut străluminat,  Vorbind cu Moise şi Ilie,  Şi-atunci când morţi ai înviat… Dar, jur! Eu tot nu Te-am aflat! Mă tem…  De Ana…de Caiafa…de Pillat?!

În candela de la icoană  Uleiul arde fumegând  Şi pacea intră în odaie  Căci eu te port pe Tine-n gând.  Cu chipul plin de suferinţă  Crucea credinţei Tu o porţi,  Pentru cei vii, eşti pocăinţă  Şi liniştea pentru cei morţi.  Tu te-ai Jertfit prin Răstignire  Să ne scapi de păcat şi tină,  Când a crăpat catapeteasma,  Din beznă s-a făcut lumină!