Sunt păcătosul nevrednic Ce nu-l iubesc pe Dumnezeu, Nu am dragoste de aproapele, Contrarul poruncilor sunt eu. Gându-i la cele pământești; Dacă mi-ar fi la Hristos, Ar fi un semn că Îl iubesc Și în lume aș trăi cu folos. Dacă nu împlinesc poruncile, Iată dovadă că nu-l iubesc, Mintea nu gândește la Iisus Și inima mi-o împietresc. Nu cred în cele religioase, La viață veșnică nu gândesc, Lipsit de virtuți, plin de păcate Cuvântul evangheliei nu împlinesc. Neiubind pe aproapele Am iubire de sine și mândrie, Viață dezordonată, nechibzuită, Uneori sunt plin de mânie. De-aș gândi mereu la Dumnezeu Cu totul altfel m-aș purta, Aș pune piedică păcatelor Și întunericul mi-aș lumina. Mă mărturisesc Ție, Hristoase Că mai am multe, alte păcate; Dar cu lacrimi îmi cer iertare! Din mila Ta, îmi vor fi iertate.