Poezii Creștin Ortodoxe

Viața unui om, în această lume, Este un interval deschis spre infinit; Este inclus in Viața veșnică, Se va continua la nesfârșit: În Raiul, în care, Bucuria crește necontenit, Sau în Iadul, unde, Suferința nu are sfârșit. Prin ceea ce omul face,  Simte și gândește, Pentru veșnicie El se pregătește!

Aneta Tîmplaru-Horghidan  Antoanela Dumitriu  Carmen Claudiu-Nicolae Simonati Cornelia Berende Cristina Onoiu  Dănuț Noapteș  Dorin Ene Dorina Păduraru  Doru Gădiuță Elena Marian   Florina Popovici  Fotinia Gabriel Iordan Dorobanțu Gheorghe Paul  Ioana Voicilă Dobre   Ion Untaru   Ionel Croitoru  Luca Ionel Branislav   Maria Lucia Cornea Mariana Vass  Mihaela Slaina Nic Ovidiu Radu Băeș  Radu Botiș  Răzvan Claudiescu  Roxana Brînceanu Samoilă Rednic  Silvia Avram   Silvia Moian Sinziana Andrei  Ștefan Cătălin Popa 

Când iert, am pace-n suflet, Răsare bucuria! Se sparge zidul nevăzut, Care oprea iubirea. Iertând, îmi fac prieten Pe cel mai rău duşman, Căci toată vrăjmăşia Dispare-atunci în van. Iisuse, care ai iertat Pe-ai Tăi răstignitori, Ajută-ne, cu Harul Tău, Să fim mai iertători!

Cine de Hristos ascultă, Are bucurie multă! Cei care pe Sfinți cinstesc, De rele se izbăvesc.

Îmi este trupul greu şi inert, ca la îngropăciune, Iar sufletul uşor şi luminos precum o rugăciune… Trupul plin de dorinţe mă trage în jos, ca să pier… Sufletul se înalţă pe aripi de îngeri, la Cer… Între trup şi suflet este o delicată scară, Pe care voinţa mea urcă mereu şi coboară… Între Rai şi Pământ este-o scară înaltă, de Sus, Pe care tot timpul,  coboară Domnul Iisus… Între om şi Dumnezeu este o scară nevăzută, Împodobită şi binecuvântată de Duhul Sfânt, Este însăşi  Maria, Maica Preacurată şi Sfântă, Ea uneşte prin rugăciune blândă , Cerul  de  Pământ…

Maica Domnului, Mireasma crinului! Floare albă, nepătată, Din Raiul cel Sfânt luată! Fecioară Marie , Lumii bucurie! Roua florilor neveştejite, Cheia vieţii celei nesfârşite! Sfântă mireasă, De Domnul aleasă! Izvor nesecat de minuni Celor credincioşi şi buni! Râul vindecărilor, Mâna îndurărilor! Povăţuirea celor rătăciţi, Iertarea celor greşiţi! Maica creştinilor, Crăiasa luminilor! Corabia ce ne treci Peste marea grelei vieţi! Rază de soare Mângâietoare! Împărăteasă preasfântă, Cerul, Imn de slavă-ţi cântă! Potir de iubire, Reverşi fericire! Smerit îţi cântăm, Rugă înălţăm!

Paşi mici păşesc prin iarba înrourată Lăsînd poteci, poteci prin păpădii, De peste pod, se vede lunca toată Şi-apoi pădurea ce te-aşteaptă ca să vii. Se-aude clopotul şi toaca, printre ramuri Ecoul se izbeşte de copaci, Iar plutele foşnesc, când toţi stejarii, Treziţi din somn, troznesc îmbrăţişaţi. Ram lângă ram, frunzişul se-mpreună, Doar trunchiul gros îi ţine separaţi. Par nişte trupuri ce se ţin de mână, Prin rădăcină, însă, toţi sunt fraţi. Se vede zidul, parcă de cetate Şi Crucea ce se înalţă către cer; O bucurie sfântă te cuprinde, Lăsînd în urmă tot ce este efemer. Pluteşte-n aer, parcă, veşnicia, Tot zbuciumul trupesc s-a domolit, De-ai căutat o cale în astă viaţă, Aici întreaga căutare s-a sfîrşit. Un Sfânt Locaş, în care, omul şi natura, Slujeşte fiecare în felul său, Trecutau sutele de ani, de când în LUNCĂ Se-nalţă rugăciuni spre Dumnezeu!