Poezii Creștin Ortodoxe

Sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu “Bucurã-Te!” Îţi cânt azi şi eu, Cã eşti Preaslãvitã în Cerul Cel Sfânt Şi Prealãudatã aici, pe Pãmânt. Tu eşti Sfânta mea Mãicuţã, Tu eşti o Bisericuţã, Cãreia I se închinã Toţi cei ce cautã luminã. Te-ai bucurat, Maicã Sfântã, Când ai primit Bunavestire De la Îngerul care-Ţi cântã: “Bucurã-Te Sfântă Marie !” Dumnezeu Te-a învrednicit A naşte pe Împãratul Mare, Fecioarã fiind ai primit Aceastã binecuvântare. Aşa cum s-a profeţit Sabie ai şi primit, Când al Tãu Fiu, Maicã Dulce, A fost osândit pe Cruce. Nici o maică de pe lume Nu a suferit ca Tine, Nimeni nu a pãtimit Ca Fiul Tãu când a murit. Cât de mult ai suferit Când L-ai vãzut pe Dumnezeu Când al Tãu Fiu a fost lovit, Scuipat şi osândit la rãu. Şi toate, Mãicuţã Sfântã, Pentru a noastrã izbãvire, Ne cheamã mereu la luptã Ca sã ne dea mântuire. Ai fost lângã Fiul Tãu în lume Atât la rele cât şi la bune, Ai plâns pentru al Tãu Fiu, Şi-acum eşti cu El, în Raiul Cel Viu. Maicã Pururea Fecioarã, Tu eşti a ...

Ţie, Doamne, Îţi mulţumesc, Că m-ai făcut să Te iubesc Şi totdeauna Ţie aş vrea Să-Ţi dăruiesc viaţa mea. Tu ştii cât de mult îmi doresc Să vin la Tine, să-Ţi slujesc, Nu ştiu ce mi-ai rânduit, Părinte, Ai milă de mine, Sfinte. Eu am nevoie de Tine, Pentru a trece cu bine Peste toate greutăţile Şi-a dobândi bunătăţile, Bunătăţi, pe care sper C-o să le primesc în cer, Acolo-n Împărăţia Ta, Când de-aici mă vei lua. Nu ştiu, Doamne, ce va fi, Când Tu din nou vei veni, Nu ştiu cât o să trăiesc, Dar ştiu sigur că TE IUBESC. Şi tot ceea ce îmi doresc Este ca Ţie să-Ţi slujesc, Pe pământ, cât voi trăi Şi sus în cer, când voi veni. Nu ştiu de voi veni la Tine, Dar să ai milă de mine, Iar oriunde eu voi fi, Tu lângă mine să fii. Într-o zi să pot ajunge Şi să pot, să-ncep a plânge, Lânga Sfântă Crucea Ta, Pe Dealul din Golgota. Dar nu în Ierusalim pământesc Ci în Raiul cel Ceresc, Sus de-a dreapta Ta să stau, Binecuvântări să iau, De la Tine, Scump Iisus, Cum iau Sfinţii acolo sus, Ţie slujindu-...

Cuvioasă Parascheva, Adu-i sufletului ceva, Gând curat cu bucurie, Domnului cu preamărire. Cuvioasă Parascheva, Ajută-i pe credincioşi, Când mereu le este greu, Ca să creadă-n Dumnezeu. Cuvioasă Parascheva, Te slăvim iar în octombrie, Când ne adunăm la Iaşi, Să-ţi privim a tale moaşte.

O pruncă aleasă În lume s-a născut, Din Sfinţi părinţi, Ce viaţă curată au avut. Ea s-a născut s-aducă În suflet bucurie, S-aducă izbăvire De orişice robie. S-aducă pace  Unde-i tulburare, Să poată mijloci La Dumnezeu iertare. O, Sfântă pruncă, fie-ţi milă De tânăr, de bătrân, De toţi copiii, De pruncii de la sân De cei care în lume Aşteaptă să se nască, La Dumnezeu tu cere Ca să ne mântuiască!

Îţi mulţumesc, Îţi mulţumesc, Preasfânta mea Stăpână, Că m-ai purtat prin viaţă, ţinându-mă de mână, Să nu mă nimicească vrăjmaşii mei cei tari, Să nu mă jefuiască ceata de tâlhari. Îţi mulţumesc, Îţi mulţumesc, Maică Preacurată, Că mi-ai fost în viaţă ca o mamă-adevărată, M-ai îngrijit şi m-ai hrănit cu dragoste de Dumnezeu, M-ai învăţat, m-ai ajutat şi m-ai ocrotit mereu. Îţi mulţumesc, Îţi mulţumesc, o, Bunătate negrăită, De Domnul binecuvântată şi de îngeri mult slăvită, Căci ai primit în inima Ta săgeată, Pentru mine păcătosul şi pentru lumea toată. Îţi mulţumesc, Îţi mulţumesc, că ai născut pe Dumnezeu, Creatorul, Făcătorul şi Mântuitorul meu, Care pentru mine a suferit şi a murit, Care pe mine, de iad m-a mântuit. Îţi mulţumesc, Îţi mulţumesc, a toate Împărăteasă, Regină preacurată, a cerului mireasă, Maică a luminii, a păcătoşilor scăpare, Stăpână peste îngeri, a lumii binecuvântare. Şi acum, în veşnicie, împreună cu părinţii, Îngerii şi mucenicii, cuvioşii şi toţi sfinţii, Înt...

Ierusalimul e luminat şi s-a trezit, În razele unui trist răsărit. Nu adie vântul, zarea e senină, Natura pare liniştită, Dar păsările ciripesc a jale. Bătrânii măslini crengile-şi îndoaie. Pe străduţele pustii şi liniştite, Pătrunde zgomotul din ce în ce mai tare. Apoi mai clar se aud cuvinte ce cer: - La moarte, la moarte ! Apoi batjocură şi râsete. Pe strada ce duce către poarta mare, Mulţimea se îmbulzeşte să vadă fiecare, Pe osânditul strâns legat Ce în batjocură e dus spre Golgota. El merge încet, supus, Ducându-şi crucea mare ce atârnă greu. Priviţi-l, El este Dumnezeu. Dar făptura Sa divină, e de nerecunoscut. Oamenii au distrus frumosul chip blând şi sfânt. Pielea e ruptă, plină de sânge roşu. Părul smuls, faţa e vânătă, umflată De pumnii călăilor necredincioşi. - Bătrâne templule din Ierusalim! Pe lespedea de piatră, Picură sânge scump, nevinovat. Tânărul acesta e Împăratul lumii. Dar de ce e condamnat? Pentru că a vindecat doar cu cuvântul Leproşi, orbi, gârbovi, îndrăciţi. ...

Vai, ce luptă se dă-n mine când trupul este pe moarte!... Să-l miluiască ... n-are cine... Vai, cât plânge şi se zbate! ... Irmosul ecou bate-n veac, mi se vesteşte-n parastas... Un gol străin şi fără leac se adânceşte ceas de ceas. Ca frunza toamna coborî-voi în goliciunea de-început, fără straie scumpe, moi, şi podoabe de-mprumut. Dar eu ştiu că, într-o zi sfinţită, lumina se va-ntoarce-n pleoape, porumbiţă împodobită, ram de măslin pe ape. Voi trage puteri din slava curată, sorbi-voi puhoaie de zări, ochiul mirat va creşte roată, îmbrăţişat de mii de culori. Atingerea pleoapei, uşoară, în ritmul zborului rar, vesti-va în lumea reală curcubeul Tău de har. Eu ... ridicat din beznă şi somn la viaţa plămădită sus! Eu ridicat ... dincolo de om, prin jertfa Ta, Bunule Iisus ! Mai ştiu, că-n ziua cea mare, împodobi-mă-vei din neştiut cu straie sfinte, cu slavă mare... Unde-i, moarte , goliciunea din mormânt?