Inimă de mamă

Fecioara cea mai Sfântă
E mama lui Iisus
Şi maica tuturora
A noastră-n Ceruri sus.

Tu suferi pentru lume,
Cu noi eşti în nevoi,
Tu eşti întotdeauna
Alăturea de noi.

Copii în grea durere
Sărmani şi necăjiţi,
De inima de mamă
Se simt ei ocrotiţi.

Că mama îi nădejdea,
Izvor de mângâieri!
Dacă îi spui durerea
Tu capeţi noi puteri.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Lista autorilor

Aneta Tîmplaru-Horghidan  Antoanela Dumitriu  Carmen Claudiu-Nicolae Simonati Cornelia Berende Cristina Onoiu  Dănuț Noapteș  Dorin Ene Dorina Păduraru  Doru Gădiuță Elena Marian   Florina Popovici  Fotinia Gabriel Iordan Dorobanțu Gheorghe Paul  Ioana Voicilă Dobre   Ion Untaru   Ionel Croitoru  Luca Ionel Branislav   Maria Lucia Cornea Mariana Vass  Mihaela Slaina Nic Ovidiu Radu Băeș  Radu Botiș  Răzvan Claudiescu  Roxana Brînceanu Samoilă Rednic  Silvia Avram   Silvia Moian Sinziana Andrei  Ștefan Cătălin Popa 
Citiți mai multe

Prorociri despre semnele vremurilor

Motto: “Nu suntem noi cei care facem proorocirile acestea, căci suntem nevrednici, noi vă înfăţişăm cele scrise şi arătam numai semnele.” Sfântul Chiril al Ierusalimului(313-386 d.Hr.) Cuvântul I 1. Se deschide cerul în astă noapte, mielul rupe peceţile de carte, vrednic să rupă peceţile de carte. 2. Văd semnele timpului ca desluşite, văd cele ce vor veni ca proorocite, peste creştini vor veni ca proorocite. 3. Văd proorocii acestui veac întors, pe cel în duh văzător, pe cel cuvios, Andrei pentru Hristos nebun, dar cuvios. 4. Văd pe Sfântul Chiril şi Sava cel sfinţit, pe Nifon al Constanţianei cel Smerit, ierarh al lui Hristos, văzător, dar smerit. 5. Pe Efrem Sirul cel Sfânt şi Cuvios, pe Cosma Etolianul cel ortodox, pe Sfântul Nil Athonitul şi el ortodox. 6. Pe Sfântul ierarh Calinic Cernicanul, pe Sfântul Ipolit, papa, Romanul, tăiat pentru Hristos, Ipolit Romanul. 7. Văd alţi prooroci ce vor vădi păcatul, cu vorbe de foc vor vădi păcatul, vor fi tăiaţi că vor vădi păcatul. 8. Cum v...
Citiți mai multe

Pisica rugătoare

Fabulă O pisică torcătoare, Gingaşă, cu blana moale, Mieuna, cerând agale, La un câine, de măncare. Câinele, mai credincios, Luă carnea de pe-un os, Ce-l găsi cu osteneală Şi îi dete cu sfială: “- Ia, mănâncă, sora mea, Eu, oi mai găsi ceva!” “- Bucata ce tu mi-ai dat, O termin imediat! Deci, te du şi fugăreşte Vreun pui sau chiar un peşte Şi mi-l dă neapărat Până se va fi-nnoptat!” Câinele umil plecă, Hrana de o căută, Pentru sora lui drăguţă, Sărmana de pisicuţă. Şi după lungi căutări, Trudă multă, alergări, Îi aduse-un şoricel, Tot jucându-se cu el. “-De-aste feluri sunt sătulă, Adu-mi mâncare mai bună! Nu vezi cât de mult trudesc, N-am timp nici să lenevesc.” Dar deşi milos, ştim bine, Câinele-şi veni în fire; Şi-i răspunse imediat, Pe un ton cam răspicat: “-Dacă nu te cunoşteam, Poate, iată, te credeam; De vrei să ai de mâncare, Pleacă tu la vânătoare!” Pisica tot n-a plecat, Ci  la fel a procedat Şi uşor a păcălit Pe alt câine ce-a găsit. Cum putem ajuta oare O pisică rugătoa...
Citiți mai multe