Poezii Creștin Ortodoxe

Primul cuvânt pe care l-am rostit, Când am venit în lumea asta mare, A fost mama. Cea mai sfântă şi grea meserie, Din lumea-aceasta pământească, Este de a fi mamă timpurie, Pentru a-ndrepta spre calea cerească, Îndrepta copiii. Mama a fost cea care, M-a purtat în pântece de mică, Şi după nouă luni de aşteptare, Am venit  în lumea cea făţarnică Şi trecătoare. Cea care suferă în această viaţă, Pe-acest pământ trecător, Este scumpa mamă, care pe faţă, Îi curg lacrimile şi iubitor Ne mângaie. Au fost nopţi întregi la rând, Când nu a dormit din cauza mea, Mă ţinea în braţe plângând, Gândindu-se care va fi soarta mea Şi mereu ofta. O, scumpă mamă, tu eşti mărgăritar, Tu eşti odor ales de Dumnezeu Şi-n faţa Sfântului Altar, Îl rog pe Iisus Hristos ca mereu Să te protejeze. Ai ştiut să mă creşti, şi-ţi mulţumesc, Ai plâns pentru mine când sufeream, M–ai învăţat ca mereu să urmez Calea cea bună când deznădăjduiam, În suferinţi. Ai avut emoţii când am avut şi eu, M-ai încurajat când eu plâng...

Înca un an s-a încheiat, Din care am învăţat Că în lumea asta mare, Toate ne sunt trecătoare. Noi suntem doar călători Şi cu toţii muritori, Căci în orice clipă poate, Vom merge cu toţi la moarte, Deci acum să luăm aminte La multele cuvinte, Care de mult au fost spuse Şi în suflete pătrunse, Ca în anul următor, Să ne gândim ca-n viitor, Să facem şi fapte bune, Să ne-ndreptăm spre lumină, Să-ncercăm să fim mai buni, Să-i ajutăm pe cei din jur Şi să ne gândim cu toţii, Căci va veni ceasul morţii, Să fim şi noi pregătiţi Ca să fim şi mântuiţi. Bucuraţi-vă români Şi fiţi cu toţii mai buni, Căci ne-aşteaptă vremuri grele, Nu putem fugi de ele. Iar atât cât mai trăim, Trebuie să ne pocăim, Să ne spălăm de păcate Şi cu suflete curate, Să fim pregătiţi mereu Să mergem la Dumnezeu. Anul Nou care-o să vină, Să vă aducă lumină Să-L iubiţi pe Dumnezeu, Treceţi peste tot ce-i greu. Faceţi bine tuturor, Acum şi-n anul viitor. De iubire s-aveţi parte, "La mulţi ani, cu sănătate!"

Zăpada albă şi pufoasă Se-aşează-n linişte pe casă; Totul în jur e uimitor, Pătruns de-un tainic, sfânt fior. Se lasă iară înserarea, Natura parc-a adormit; Doar luna-şi mai aruncă raze Pe albul care-i nesfârşit. E frig şi nimeni nu-i pe cale, Pământul parcă-i amorţit; În casă, lângă sobă stam Şi-ndată, uşor am aţipit Visam că-n lume era pace Şi numai oameni buni şi sfinţi, Era iubire-adevarată Între copii şi-ntre părinţi. În nea, jucam un joc, Mai rar întâlnit, Cel al iubirii sfinte Ce nu are sfârşit. Ură nu exista, nici răutate, Ci numai dragoste cu-adevarat,; Totul era curat si simplu, De-un alb imaculat. Iar oameni în veştminte albe, Slăveau pe Fiul de-Împarat, Ce-acum, deşi era în noapte, Părea nespus de luminat. Rugând, cu îndrăzneală multă, Am început să strig mereu: "-Iisuse Doamne, Fiu preadulce, Cu Tine vreau să fiu şi eu!" Mai vino iar în astă lume Un strop de milă să aduci, Să te mai naşti din nou în noapte; E iarnă iar, ca şi atunci. Vino in peştera din suflet, M...

Trimite Domnul neaua de Crăciun, Ca tot ce este rău să-l facă bun, Ca tot ce-i negru să devină alb, Ca tot ce-i "rece" sa devină "cald". Trimite Domnul binecuvântare Ca slabu-n bine să devină tare, A fi greşitul căzut în păcat, Prin Naşterea Divină curăţat. Trimite Domnul astăzi graţiere Că nu vrea nici un om a piere, Trimite Domnul atâta iubire Precum Îi e dumnezeeasca fire. Trimite peste buni şi peste răi, Pe îngeri, precum şi pe sfinţii săi, Cum a trimis-o şi pe Maica Sa S-aducă-n lume binele aşa; Căci toate le face precum vrea!

Vine mare Sărbătoare Dar cine-i sărbătoritul, oare? Este pruncul sfânt Iisus! Prin nașterea Lui Bucurie ne-a adus! El, Împăratul tuturor, A vrut să vină in lume,  Ca prunc smerit,  În ieslea oilor. Pe reci paie s-a născut.  În case calde, Nimeni, pentru el, Loc nu a avut. Doar Maica Sfântă La piept îl încălzea, Iubirea Ei îl ocrotea! Iar noi să ne străduim Pe Iisus ca să-L primim Suflet cald să-i dăruim!

Smerindu-ne îngenunchiem, Icoanei tale ne-nchinăm, Cu credinţă te rugăm Şi mila ta o aşteptăm. Ispita-i multă şi e grea, Noi te rugăm nu ne lăsa, Ne scoate din necaz, nevoi Şi totdeauna fii cu noi. În orice zi te vom chema, În orice zi te vom lăuda; Acum şi-n veci şi pururea Te vom binecuvânta. O, Maică preacurată Şi pururea Fecioară, Tu, pacea Ta cea sfântă Asupra ne-o coboară Şi roagă-te preabună Izvorului iubirii, A sfinţilor stăpână Şi maica mântuirii.

Când pentru prima oară am intrat în mânăstire, Aveam o suferinţă-n piept şi o umbră în privire, Dar cu ardoare căutam să-L întâlnesc pe Dumnezeu Ca să-L întreb de ce mă pedepseşte-atât de rău. Eram atât de tânăr, de neştiutor şi de speriat, Crezând că pentru mine această lume s-a-ncheiat, Pentru boala care mă macina cu-nverşunare Şi pentru care doctorii nu-mi mai dădeau scăpare. Şi căutam un preot, un călugăr sau pe cineva, Căruia să-mi vărs amarul, să-i spun suferinţa mea. Dar toţi erau în ascultare cu treburi multe şi mărunte, Părea că nimeni nu mă vede şi nu poate să m-asculte. În biserică-am intrat, plângând amar şi suspinând, Cu multe lacrimi calde pe Domnul Cel ceresc chemând, Să-mi vină în ajutor şi să-mi trimită mângâiere, Să-mi ridice suferinţa şi crunta mea durere. Dar la un moment dat, un înger! Îngerul din strană, Cu alura lui de sfânt şi cu vocea lui de mamă, Fără să rostesc nimic, cu pace-adâncă îmi răspunse: "-Du-te, ia măturoiul şi mătură curtea de frunze!” Am plec...