Poezii Creștin Ortodoxe

Mai fă-mă Doamne să mai fiu Cu sufletul curat, Ca-n anii când eram copil Departe de păcat. Să nu mă poate amagi Nici lenea, nici minciuna, Să învăț din nou a iubi, Să nu cunosc ce-i ura! Aș vrea sa fiu din nou copil, La suflet și la față, Să nu mă tulbure nimic, Să fiu curat în viață. Tu Doamne imi cunoști dorința, Ca să mai fiu odată cum am fost, Să le fac toate cu iubire,  În toate să găsesc folos!

Furnica, deși e mică, Ia în spate, fără frică, Pe sora ei cea rănită! Nu îi este prea ușor, Dar o duce încetișor  Până la castelul lor.   Acolo viețuiesc unite, Au camerele îngrijite  Și bine aerisite. Nu se ceartă, nu cârtesc, Timpul ele prețuiesc, Cu râvnă, bine muncesc!

Adevărata fericire, De Sus vine! EL este Acela care dăruieşte Viaţa, Adevărul, Ruşinea. Acolo unde acestea lipsesc Totul este deşertăciune. Ascultă Firul ierbii: El îţi şopteşte că Regele regilor te Iubeşte. Crezând, Iubind, Rugându-te neîncetat Exişti cu adevărat!

Te-ai născut din Sfinţi părinţi, După rugăciuni fierbinţi; Bucurie ne-ai adus, Pe pământ şi-n Ceruri sus! Trei ani când ai împlinit Domnului te-au dăruit, Arhanghelul te hrănea, Hrană din cer ţi-aducea. Iar când Ţi-a binevestit Misiunea de-mplinit, Ai spus din tot sufletul tău: “-Roaba Domnului sunt eu!” Duhul Sfânt s-a pogorât, Pe deplin te-a curăţit Şi în pântece-ai luat Pruncul cel nevinovat. Fecioară ai fost atunci, Tot Fecioară ai rămas Şi când ai născut curat Pe Hristos adevărat. Taina-aceasta este mare, N-o-nţelege fiecare, Cum Fecioară ai născut Pe Cel fără de-nceput. Maică Tu ai devenit Pruncului celui smerit, Dar şi Maică tuturor Binecredincioşilor!

Mă bucur în Domnul şi acum ÎL slăvesc, Pentru tot ce mi-a făcut, din inimă Îi mulţumesc. Că orfan am fost, dar Domnul m-a luat, Pierdut am fost, dar Domnul m-a aflat. Copil am fost, dar Domnul m-a crescut, Şi mi-a dăruit cu drag tot ce i-am cerut. Slab am fost, dar Domnul mi-a dat puteri, Sărac am fost dar Domnul mi-a dat averi. Bolnav am fost, dar Dumnezeu m-a vindecat, Din patul suferinţei El m-a ridicat. Neştiutor am fost, dar Domnul m-a înţelepţit, Urât am fost de toţi, dar Domnul m-a iubit. Batjocorit am fost, dar Domnul m-a sărutat, Cu sărutare sfântă de Veşnic Împărat. Mă bucur în Domnul acum şi ÎL slăvesc, Pentru tot ce mi-a făcut, din inimă Îi mulţumesc. Şi am să-L slăvesc în viaţă, până am să mor, Pe Milostivul, Preainduratul şi Sfântul meu Ocrotitor.

Nici nor, nici tunet nu cuteză s-apară, Iar soarele-ncălzea ca niciodat’ mai tare, Maria Magdalena şi cealaltă-aflară Că-n Galileea sta-va Iisus în aşteptare. Ele porniră-n grabă înspre ucenici Ca să-i vestească negreşit. Însă pe drum Le-ntâmpină Iisus cu glas domol şi nici O îndoială-n suflet nu mai aveau de-acum. Ucenicii păreau că vorba-I I-au uitat El spuse: „Pace vouă!”. Ei credeau că e duh Apoi recunoscându-L I s-au închinat, Iar El s-a înălţat deodată în văzduh. De bucurie, în templu se rugau mereu Lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu.