Poezii Creștin Ortodoxe

Toţi vom muri, De astă lume Ne vom despărţi, Dar ne vom întâlni apoi, Cu Dumnezeu Şi noi între noi. La bine sau la rău, Fiecare cum a vieţuit, După felul său. De-am trăit cucernic Pe acest pământ, Vom ajunge toţi În Raiul cel Sfânt.

Fără milă vântul rece Smulge galbenele foi, De la munte trece, trece, Neîncetat turme de oi. Rândunelele în stoluri, Pregătite de lung drum, Fac grăbite mari ocoluri Zicând parcă "Rămas bun". Bruma pe neaşteptate Şi-a-ntins vălul argintiu, Peste florile mirate, Lăsând peste tot pustiu. Pe ogoare-i mare zarvă, Veselii culegători Trec prin proaspăta otavă La cules de popuşoi. Bang! Balang! răsună-n vale Glas de clopot repetat. Trecu vacanţa copile, Te poftesc iar la-nvăţat.

Ce mult doresc, să mă-ntâlnesc Cu Domnul meu, la El în ceruri, Să fiu şi eu un sfânt ceresc, Al Domnului în veacuri. Pământul mult ce mă apasă Cu greu în spate eu îl duc, Această clipă mă aşteaptă Când ăst' pământ va fi-n adânc. Dar astă clipă mult dorită Ce sufletul-mi râvneşte, Cu osteneală grea aşteaptă Cuvântul ce îl mântuieşte. O, bun al meu suspin, Ce dorul mi-l alini, O, lacrimă mângâietoare De Domnul mă apropii. Un timp n-am fost, n-am existat Aici, pe-acest pământ plin de păcat. O clipă am  fost, am existat Creştin, ostaşul botezat!

Un băiat bogat , Ajuns la majorat, Este cunoscut, Dar este tăcut. Este modest, Simplu și onest. E politicos, Deloc dușmănos. Pare mai retras, Are frumos glas. Școli înalte a urmat.  Vrea să fie Împărat? El nu asta își dorește, Deși pe toţi îi prețuiește!

Maica Domnului preabună, Tu ce porţi pe cap cunună Cu stele împodobită, De toţi Sfinţii eşti mărită! Maica Domnului aleasă, Cerească Împărăteasă, Fiul Tău e Dumnezeu, Lângă Tine e mereu! El ţi-ascultă ruga Ta Îndeplinindu-ţi dorinţa. Pe-a Lui Maică o iubeşte Şi pururea o slăveşte! Dacă Ei te vei ruga, Mila Îi vei câştiga. Omului care-o cinsteşte, Bucurii îi dăruieşte! Celor care i se roagă Îi ajută viaţa-ntreagă Nicicând nu îi părăseşte, De necazuri îi fereşte!

Printre stâncile pietroase, Mergând prin pădure dus, Duhul Sfânt parcă te-ndeamnă Ca să urci mereu mai sus. Acolo,  într-o stâncă tare O chilie şi-a săpat Şi mulţi ani, şi multe zile Un călugăr s-a rugat. Antonie se numeşte, Iară locul cel de preţ Este Iezerul de Vâlcea Haideţi toţi să îl vedeţi! Cine ajunge acolo Nu va regreta, Ajutor şi binecuvântare, Sfântul îi va da. El, nespus, în toată viaţa Pe Hristos mult a iubit. Pentru slava Lui cea mare Pe sine s-a tot jertfit. Pe un altar foarte mic, El Cerul a coborât, Căci acolo săvârşea Liturghia, în chip smerit. Pe pământ el nu mai este, Dar s-a dus la Domnul, sus Şi de-acolo se tot roagă Pentru oameni, lui Iisus. Chiar şi râul ne şopteşte Că există Dumnezeu Şi tot pomul ce foşneşte Lăudându-L tot mereu. Iară frunze colorate Într-un fel foarte firesc, Te aruncă fără ştire În 'cel rai dumnezeesc. Noi creştinii mult dorim Pe Domnul să-L lăudăm, La cele bune gândind, Pe semeni să-i ajutăm. Pentru că eu nu am lacrimi Ca să-L plângă pe I...

Motto: “Nu suntem noi cei care facem proorocirile acestea, căci suntem nevrednici, noi vă înfăţişăm cele scrise şi arătam numai semnele.” Sfântul Chiril al Ierusalimului(313-386 d.Hr.) Cuvântul I 1. Se deschide cerul în astă noapte, mielul rupe peceţile de carte, vrednic să rupă peceţile de carte. 2. Văd semnele timpului ca desluşite, văd cele ce vor veni ca proorocite, peste creştini vor veni ca proorocite. 3. Văd proorocii acestui veac întors, pe cel în duh văzător, pe cel cuvios, Andrei pentru Hristos nebun, dar cuvios. 4. Văd pe Sfântul Chiril şi Sava cel sfinţit, pe Nifon al Constanţianei cel Smerit, ierarh al lui Hristos, văzător, dar smerit. 5. Pe Efrem Sirul cel Sfânt şi Cuvios, pe Cosma Etolianul cel ortodox, pe Sfântul Nil Athonitul şi el ortodox. 6. Pe Sfântul ierarh Calinic Cernicanul, pe Sfântul Ipolit, papa, Romanul, tăiat pentru Hristos, Ipolit Romanul. 7. Văd alţi prooroci ce vor vădi păcatul, cu vorbe de foc vor vădi păcatul, vor fi tăiaţi că vor vădi păcatul. 8. Cum v...