Poezii Creștin Ortodoxe

Adeseori când vă rugaţi Cu dragoste fierbinte, Un gând la Domnul înălţaţi Şi pentru animalele smerite. Chiar dacă nu au păcate, Dar pentru ale noastre rele, Suferă destul de mult, Să ne rugăm şi pentru ele!

Mi-e dor de Tine, Doamne. Şi cât aş vrea să îţi sărut, A paşilor urme din viaţa mea. Că eu din nepăsare te-am pierdut. Mi-e dor de pacea cea divină, Cu care sufletul îmi cuprindeai, Când Te chemam să îmi auzi durerea Şi cât de grabnic Tu veneai. Aş vrea ca să mai simt căldura Unirii din potirul sfânt. Şi-a înălţării dulci spre Tine, Mângâiat de al iertării scump cuvânt. Mi-e dor, de sfânta Ta lumină Ce o reverşi în zi de înviere. În care îngeri şi natura cântă, Preaslăvind a Ta mărire şi putere. Dar griji şi nepăsare şi uitare Au amorţit a sufletului zbor. Trezindu-mă din starea cea amară Te chem, o Doamne, cu mult dor!

Sufletele mele dragi, Vreau ca să împart cu voi Bucuria de-a simţi Că Domnul este cu noi. Vreau ca să vă îndulcesc Cu-o frumoasă istorioară, Ca toţi să vă bucuraţi... S-a-ntâmplat odinioară, Un tânăr misionar, Slujitor al lui Hristos, Propovăduia-ntr-un sat Învăţături de folos. Dintr-o dată, cineva Îl loveşte cu o piatră, Sângele-i curgea şiroi, Dar el vorbea către gloată. Mărturisea pe Hristos, Cu căldură şi iubire, Despre Crucea grea şi Patimi, Despre a Domnului Jertfire. Vorbea atât de frumos, Încât cel ce l-a lovit, S-a aşezat lângă el, A plâns şi s-a pocăit. Mulţi l-au mai urmat atunci Şi Îi slujeau lui Hristos, Dar mai marele păgânilor, La-ntâmpinat furios, L-a luat, l-a alungat Până la marginea satului, Aruncat într-o prăpastie, Zăcea ca fiind al nimănui. S-a trezit ca dintr-un somn, Întâmpinat de un Păstor, Care-Şi plimba mâna blândă Pe frunte, liniştitor. I-a luat toată durerea, Toată suferinţa lui, Şi fiindu-i foarte sete, Ceru apă Străinului. Lânga ei curgea o apă Limpede, l...

Primul cuvânt pe care l-am rostit, Când am venit în lumea asta mare, A fost mama. Cea mai sfântă şi grea meserie, Din lumea-aceasta pământească, Este de a fi mamă timpurie, Pentru a-ndrepta spre calea cerească, Îndrepta copiii. Mama a fost cea care, M-a purtat în pântece de mică, Şi după nouă luni de aşteptare, Am venit  în lumea cea făţarnică Şi trecătoare. Cea care suferă în această viaţă, Pe-acest pământ trecător, Este scumpa mamă, care pe faţă, Îi curg lacrimile şi iubitor Ne mângaie. Au fost nopţi întregi la rând, Când nu a dormit din cauza mea, Mă ţinea în braţe plângând, Gândindu-se care va fi soarta mea Şi mereu ofta. O, scumpă mamă, tu eşti mărgăritar, Tu eşti odor ales de Dumnezeu Şi-n faţa Sfântului Altar, Îl rog pe Iisus Hristos ca mereu Să te protejeze. Ai ştiut să mă creşti, şi-ţi mulţumesc, Ai plâns pentru mine când sufeream, M–ai învăţat ca mereu să urmez Calea cea bună când deznădăjduiam, În suferinţi. Ai avut emoţii când am avut şi eu, M-ai încurajat când eu plâng...

Înca un an s-a încheiat, Din care am învăţat Că în lumea asta mare, Toate ne sunt trecătoare. Noi suntem doar călători Şi cu toţii muritori, Căci în orice clipă poate, Vom merge cu toţi la moarte, Deci acum să luăm aminte La multele cuvinte, Care de mult au fost spuse Şi în suflete pătrunse, Ca în anul următor, Să ne gândim ca-n viitor, Să facem şi fapte bune, Să ne-ndreptăm spre lumină, Să-ncercăm să fim mai buni, Să-i ajutăm pe cei din jur Şi să ne gândim cu toţii, Căci va veni ceasul morţii, Să fim şi noi pregătiţi Ca să fim şi mântuiţi. Bucuraţi-vă români Şi fiţi cu toţii mai buni, Căci ne-aşteaptă vremuri grele, Nu putem fugi de ele. Iar atât cât mai trăim, Trebuie să ne pocăim, Să ne spălăm de păcate Şi cu suflete curate, Să fim pregătiţi mereu Să mergem la Dumnezeu. Anul Nou care-o să vină, Să vă aducă lumină Să-L iubiţi pe Dumnezeu, Treceţi peste tot ce-i greu. Faceţi bine tuturor, Acum şi-n anul viitor. De iubire s-aveţi parte, "La mulţi ani, cu sănătate!"

Zăpada albă şi pufoasă Se-aşează-n linişte pe casă; Totul în jur e uimitor, Pătruns de-un tainic, sfânt fior. Se lasă iară înserarea, Natura parc-a adormit; Doar luna-şi mai aruncă raze Pe albul care-i nesfârşit. E frig şi nimeni nu-i pe cale, Pământul parcă-i amorţit; În casă, lângă sobă stam Şi-ndată, uşor am aţipit Visam că-n lume era pace Şi numai oameni buni şi sfinţi, Era iubire-adevarată Între copii şi-ntre părinţi. În nea, jucam un joc, Mai rar întâlnit, Cel al iubirii sfinte Ce nu are sfârşit. Ură nu exista, nici răutate, Ci numai dragoste cu-adevarat,; Totul era curat si simplu, De-un alb imaculat. Iar oameni în veştminte albe, Slăveau pe Fiul de-Împarat, Ce-acum, deşi era în noapte, Părea nespus de luminat. Rugând, cu îndrăzneală multă, Am început să strig mereu: "-Iisuse Doamne, Fiu preadulce, Cu Tine vreau să fiu şi eu!" Mai vino iar în astă lume Un strop de milă să aduci, Să te mai naşti din nou în noapte; E iarnă iar, ca şi atunci. Vino in peştera din suflet, M...

Trimite Domnul neaua de Crăciun, Ca tot ce este rău să-l facă bun, Ca tot ce-i negru să devină alb, Ca tot ce-i "rece" sa devină "cald". Trimite Domnul binecuvântare Ca slabu-n bine să devină tare, A fi greşitul căzut în păcat, Prin Naşterea Divină curăţat. Trimite Domnul astăzi graţiere Că nu vrea nici un om a piere, Trimite Domnul atâta iubire Precum Îi e dumnezeeasca fire. Trimite peste buni şi peste răi, Pe îngeri, precum şi pe sfinţii săi, Cum a trimis-o şi pe Maica Sa S-aducă-n lume binele aşa; Căci toate le face precum vrea!