Poezii Creștin Ortodoxe

O Iisuse, Dumnezeu, Ale Tale judecãţi Nimeni nu le poate şti, Nici ale Tale dreptãţi. Ascultaţi acum cu toţii O poveste dureroasã, Dar cu final fericit, Ce o face mai frumoasã. O familie creştinã Cu credinţã–n Dumnezeu, Era model pentru lume, Ce se rugau tot mereu, Fãceau fapte minunate Vrednice de pomenit, Erau nelipsiţi la slujbã, În credinţã au trãit, Aveau douã flori în curte, De care se bucurau, Doi bãieţi frumoşi şi veseli, De pãrinţi, ei ascultau. Mergeau cu toţii-mpreunã La Biserica din sat Rugãciuni curate, Doamne, La ceruri au înãlţat, Dar într-o zi, Tu, Pãrinte, I-ai pus la grea încercare, Mama se înbolnãvi Dându-i, Tu, o cruce mare, Cei dragi erau lângã ea, Tot mereu o sprijineau, Şi la Tine, Doamne Sfinte, Cu lacrimi ei se rugau: Doamne, ajutã-mi soţia, Dãruieşte-i sãnãtate, Las-o, Doamne, lângã mine Striga soţul dintr-o parte, Iar copiii, cu durere, Te rugau, iubit Pãrinte: Nu ne lua mama dragã. Las-o lângã noi, Sfinţite, Dar ai vrut-o lângã Tine, De pe pãmânt a plecat, D...

Tu te-ai născut pe lume Ca să ne mântuieşti Şi voia Tatălui din ceruri De-a pururi să-mplineşti. Ce ar fi fost lumea Fără de Tine-acum? Poate o mare de lacrimi, Un munte-înalt de fum. Preasfântă Maică Ajută-ne mereu! Urcuşul către Domnul Devine tot mai greu. Dă-ne tărie şi răbdare Lupta bună să luptăm, La grele încercări Biruinţă să aflăm.

Am ţinut în palme o stea Ce primise căldura din soare, Lumina ei delicat mângâia Oferindu-mi o dulce desfătare. M-am încălzit la lumina ei Şi am privit-o mereu cu nesaţ, Dar mi-am retras paşii grei Căutând tot vechiul opaiţ… Cu durere am aşezat-o pe cer Acolo unde îi este menirea, Să lumineze în nopţile cu ger Să binecuvânteze toată zidirea. Ochii-mi ridic când mi-e dor Spre cerul luminat de stele, Privesc steaua aceea cu fior Înghiţindu-mi lacrimile grele.

În muntele Athosului Sfânt Miracol Dumnezeiesc pe pamânt, Stau monahii, sfetnice vii Ca cedrii Libanului sute, mii. Ochii lor blânzi, şuvoi nesecat Ce curg cu oftat după oftat, Genunchii zdreliţi de atâtea plecări, Au puterea rugii ca fulgerul pe cer. Stau solitari în adânca pustie, Rabdă foamea şi setea cu vrednicie, Durerea sau boala nu-i înconvoaie, Nici ger, arşiţă, vânt aprig sau ploaie. Cu paşii mărunţi, domoli şi târsiţi, Maicii Sfinte se roagă nestăviliţi, Îşi coboară în inimi icoana iubirii Şi o poartă în gândul nemărginirii. În muntele Athosului Sfânt Îngeri în chip de om pe pământ Înalţă metanii şi rugi neîncetat, Aduc ofrandă cu suflet curat.

A fi creştin înseamnă a iubi cu patimă cuvântul ce te-ndeamnă, să arzi în Hristos şi să mai ştii că dragostea nicicând nu se destramă. A arde în iubirea Celui care la ospăţul lumii a întins o pâine, spălând picioarele tremurătoare tuturor înfometaţilor de mâine. A fi creştin înseamnă a fi încredinţat că eşti în starea leprosului, şi-n tine, creşte neoprit minunea. A fi vindecat, mereu vindecat de nepământescul Bine. A fi creştin înseamnă a te străpunge spinii durerii şi a zâmbi înţelepciunii, cu tăria luată din cel ce mai frânge pâinea nemuririi la cina lumii. A fi creştin înseamnă a urca mereu golgotele, călcând sfios pe colţi de piatră şi a crede că pasu-ţi greu e-al lui Hristos Cel înviat din morţi.

Lăsaţi-mă în pace să-mi plâng sufletul meu Lăsaţi-mă în pace să mă rog lui Dumnezeu Lăsaţi-mă în pace în Numele lui Hristos, Lăsaţi-mă în pace că sunt un păcătos. Lăsaţi-mă în pace cu dorurile mele, Lăsaţi-mă să visez că mă plimb printre stele Lăsaţi-mă să mă bucur de-o stea preafrumoasă, Dragii mei vrăjmaşi, dar vouă ce va pasă? Ce vă pasă vouă dacă dorm uşor, Ce vă pasă vouă dacă mâine mor, Ce va pasă vouă de mănânc ouă crude, Nu-mi sunteţi prieteni, nici vecini, nici rude! Înaintea voastră acum eu mă smeresc, Şi dacă v-am greşit ceva, sincer mă căiesc, Dacă v-am rănit cândva prin vorbă sau purtare, Acum îmi pare rău şi vă cer iertare. Domnul Sfânt din ceruri pe voi să vă păzească, Din necaz şi de tot răul, El să va mântuiască, Să vă dea sănătate şi pace şi binecuvântare Şi păcatelor voastre în veci să le dea iertare. Dar acum lăsaţi-mă să îmi văd de viaţa mea, Să-mi găsesc în lume rostul şi să fac cu ea ceva, Lăsaţi-mă să cânt, să zbor şi să fac ce-mi place, Dragii mei vrăjmaşi, vă ...

Nu Te iubesc, căci dacă Te-aş iubi, Ar trebui ca să vorbesc mereu cu Tine. Simţind adânca dragoste ce Tu mi-o porţi Şi stând sub dulcea-ţi ocrotire. Nu Te iubesc, căci nu alerg spre Tine Când sufletul mi-e liniştit şi cald. Doar când furtuni ajung pe cerul vieţii mele, Atunci cu desnădejde în genunchi îţi cad. Şi cât mi-ai dat din darurile Tale, De câte ori, cu bucurii m-ai mângâiat, În viaţa plină de neprevăzut şi de primejdii De tot ce-i rău, cu harul Tău m-ai apărat. De ce nu Te iubesc Iisuse Când ştiu că pentru mine mult ai suferit, Ca să mă scapi din chinul veşnic Ce pentru lume fost-a hărăzit? Nu pot, Tu ştii că firea mea e slabă Şi că iubeşte tot ce-i trecător. Dar vreau ca să îmi dai putere Doamne Să Te iubesc, că mult îţi sunt dator.