Poezii Creștin Ortodoxe

Fecioara cea mai Sfântă E mama lui Iisus Şi maica tuturora A noastră-n Ceruri sus. Tu suferi pentru lume, Cu noi eşti în nevoi, Tu eşti întotdeauna Alăturea de noi. Copii în grea durere Sărmani şi necăjiţi, De inima de mamă Se simt ei ocrotiţi. Că mama îi nădejdea, Izvor de mângâieri! Dacă îi spui durerea Tu capeţi noi puteri.

  "- Tu, o, gingașă, aleasă floare, Cum ai atâta răbdare?" "- Rădăcini bine mă țin, Privirea spre Cerul sublim." "-Esti tu oare fericită?" "-Da, când de oameni sunt iubită." "-Dar nu te doare, Când te calcă în picioare?" "-Repede eu am iertat Pe cei ce m-au supărat!" Un răspuns i-am mai cerut: "-Cum ai fost la început?" "-În Rai eu am viețuit, Pe Dumnezeu am slăvit!" El mi-a dat o misiune: Ca și în această lume Pe oameni să-nveselesc,  De Rai să le amintesc!"

Avem nevoie de Dumnezeu. De mii de ani, oamenii L-au căutat şi l-au găsit. Au simţit în sufletele lor acea pace Divină, superioară, deplină, Pe care nu o ai decât atunci Când El coboară în sufletul tău Şi tu îl laşi să locuiască. Avem nevoie de Dumnezeu Care în mila Sa cea mare Ne-a creat după asemănarea Şi după chipul său. Care a împodobit pământul, Cu tot ce e mai frumos şi mai curat Şi-n toate acestea ne-a pus stăpânitori Pe timpul scurtei vieţi, În care noi uităm că în lumea aceasta Suntem doar simpli călători. Avem nevoie de Dumnezeu, Mai mult ca oricând În aceste vremuri tulburi şi nesigure În care criza economică a devenit mondială, Se confruntă cu ea aproape orice ţară. Încălzirea globală a afectat natura Care se deslănţuie haotic, întruna. Gheţarii se topesc, apele mărilor vor creşte Mergem spre autodistrugere Şi parcă nimic nu ne opreşte. Toată lumea e în agitare, Pacea nu e de aflat, peste tot e tulburare. Avem nevoie de Dumnezeu Şi totuşi nu suntem în stare să-l căutăm, Să-...

O Iisuse, Dumnezeu, Ale Tale judecãţi Nimeni nu le poate şti, Nici ale Tale dreptãţi. Ascultaţi acum cu toţii O poveste dureroasã, Dar cu final fericit, Ce o face mai frumoasã. O familie creştinã Cu credinţã–n Dumnezeu, Era model pentru lume, Ce se rugau tot mereu, Fãceau fapte minunate Vrednice de pomenit, Erau nelipsiţi la slujbã, În credinţã au trãit, Aveau douã flori în curte, De care se bucurau, Doi bãieţi frumoşi şi veseli, De pãrinţi, ei ascultau. Mergeau cu toţii-mpreunã La Biserica din sat Rugãciuni curate, Doamne, La ceruri au înãlţat, Dar într-o zi, Tu, Pãrinte, I-ai pus la grea încercare, Mama se înbolnãvi Dându-i, Tu, o cruce mare, Cei dragi erau lângã ea, Tot mereu o sprijineau, Şi la Tine, Doamne Sfinte, Cu lacrimi ei se rugau: Doamne, ajutã-mi soţia, Dãruieşte-i sãnãtate, Las-o, Doamne, lângã mine Striga soţul dintr-o parte, Iar copiii, cu durere, Te rugau, iubit Pãrinte: Nu ne lua mama dragã. Las-o lângã noi, Sfinţite, Dar ai vrut-o lângã Tine, De pe pãmânt a plecat, D...

Tu te-ai născut pe lume Ca să ne mântuieşti Şi voia Tatălui din ceruri De-a pururi să-mplineşti. Ce ar fi fost lumea Fără de Tine-acum? Poate o mare de lacrimi, Un munte-înalt de fum. Preasfântă Maică Ajută-ne mereu! Urcuşul către Domnul Devine tot mai greu. Dă-ne tărie şi răbdare Lupta bună să luptăm, La grele încercări Biruinţă să aflăm.

Am ţinut în palme o stea Ce primise căldura din soare, Lumina ei delicat mângâia Oferindu-mi o dulce desfătare. M-am încălzit la lumina ei Şi am privit-o mereu cu nesaţ, Dar mi-am retras paşii grei Căutând tot vechiul opaiţ… Cu durere am aşezat-o pe cer Acolo unde îi este menirea, Să lumineze în nopţile cu ger Să binecuvânteze toată zidirea. Ochii-mi ridic când mi-e dor Spre cerul luminat de stele, Privesc steaua aceea cu fior Înghiţindu-mi lacrimile grele.

În muntele Athosului Sfânt Miracol Dumnezeiesc pe pamânt, Stau monahii, sfetnice vii Ca cedrii Libanului sute, mii. Ochii lor blânzi, şuvoi nesecat Ce curg cu oftat după oftat, Genunchii zdreliţi de atâtea plecări, Au puterea rugii ca fulgerul pe cer. Stau solitari în adânca pustie, Rabdă foamea şi setea cu vrednicie, Durerea sau boala nu-i înconvoaie, Nici ger, arşiţă, vânt aprig sau ploaie. Cu paşii mărunţi, domoli şi târsiţi, Maicii Sfinte se roagă nestăviliţi, Îşi coboară în inimi icoana iubirii Şi o poartă în gândul nemărginirii. În muntele Athosului Sfânt Îngeri în chip de om pe pământ Înalţă metanii şi rugi neîncetat, Aduc ofrandă cu suflet curat.