Postări

Ruga către Înger

Coboară, Înger ceresc Asupra mea, Păcătosul Și ajută-mi, Trupul și sufletul Să nu mai cadă-n Ispită. Ferește-mă, de greutățile și de încercările vieții. Iar,aripa Ta Luminată, Să mă călăuzească Pe drumul drept, Cel fără de păcate.

Regret

Nu mi-e teamă de moarte. Mi-e teamă că, poate, Nu am iubit destul, Nu m-am dăruit îndeajuns Și n-am plâns, Când Dumnezeu Curaţa rănile egoismului meu!

Mânăstirea

E o tindă a Raiului, E o stea a cerului. E un loc al împlinirii, Un loc dedicat iubirii. Acolo râzi, acolo  plângi, Acolo virtuţile le strângi. Acolo lacrimile curg, Pentru păcate ce-ai făcut. Rugăciunea veşnic curge, Ca un pârâu de apă dulce. Iubirea mereu înfloreşte, Şi inimile veseleşte.

Lupta cea bună

Hristos-Domnul e cu noi, Să fim veseli și vioi! Să nu ne descurajăm, Ajutor pe Sfinți să luăm! Chiar de lupta va fi grea, Hristos nu ne va lăsa! Noi doar să ne îngrijim Lui să nu Îi mai greșim. Pe Maica Sfântă Să o cinstim, Cu Ea sincer să vorbim!

Dragostea sfântă

Atotputernice şi Doamne Sfinte Ce mila-Ţi reverşi pe pământ, Noi suntem rodul iubirii sfinte Legătura sfântă nepătrunsă Dintre cer şi pământ. Însă omul făr’ de vreme De cer s-a depărtat Alunecând pe drumuri sterpe Uitând de locul ce-i era dat. În mila Ta cea mare, Doamne, Nesuferind să vezi cum omul cade, L-ai oferit în dar pe Fiul Să cureţe păcatele toate. Însă actul de sublimă iubire Pentru făptura iubită, Din parte-i a adus nerecunoştinţă Uitând de împărăţia Mult dorită.

Care Ți-e chipul

Care ți-e chipul Tău, iubire? Ți-l pot cuprinde cu privirea? Și pot fi sigur că ești tu? Nu mă înșeală-nchipuirea? Ești umbra visului din oameni? Cetatea Sfântă înălțătoare? Ești glasul inimii când plânge? Dorință de a-ți da valoare? Ești teama de singurătate? Ori infinitul ce-l dorim? Ești timpul ce ne cere prețul? Limanul, când ne rătăcim? Sau glasul sângelui ce strigă? Ori fuga de abisul morții? Ești goana după împlinire? Ești Chipul Domnului, iubire!