Postări

Se afișează postări din aprilie, 2024

Zorii mântuirii

Când pe lume ai venit, Soarele a răsărit, Îngeri te-au înconjurat, Făptura s-a bucurat. Mama-n braţe te ţinea Şi cu lapte te hrănea; Tatăl tău se minuna Şi cu drag el te privea. Domnului i-au mulţumit Pentru darul ce-au primit. Cum a fost proorocit, Tu în lume ai venit Ca din Tine să se nască, Pe noi să ne mântuiască, Hristos-Fiul cel iubit Ce pentru noi s-a Jertfit!

Este pretutindeni

Poate ne întrebăm: Ce este Dumnezeu Și unde Îl aflăm? El este pretudindeni În lumea asta mare, În mica albinuţă Și în gingaşa floare, În tot ce-i bun, frumos, Curat şi liniştit, Dar mai ales În inimile iubitoare, Fiind izvorul dragostei Ce nu are sfârşit!

Frumuseţea

Oare care frumuseţe Îi place lui Dumnezeu? Cea trupească, trecătoare, Sau a sufletului meu? Căci mult noi ne străduim Corpul să-l împodobim, Dar de suflet am uitat Să-l păstrăm măcar curat. Cine-n viaţă cât trăieşte De suflet se îngrijește, E lui Dumnezeu plăcut, Voia Sa el a făcut. Iar de-aici când vom pleca, Sufletul ne va zbura Către bunul Creator, Dacă i-am slujit cu dor.

Hristos intră în Ierusalim

Hristos intră în Ierusalim. Călare, smerit, pe mânzul asin. De popor mult e înconjurat, Care Osana îi strigă neîncetat. Ca pe-un împarat azi îl vor primi, Dar tot ei, curând, îl vor Răstigni. Ca un miel nevinovat La chinuri va fi dat, Dar prin Jertfa Lui, Pacatul lui Adam Va fi pe deplin iertat!

Maica mea

Ruga mea ascult-o, Doamnă , Tu eşti a mea sfântă mamă. Schimbă plânsul întru bucurie Şi suspinul întru veselie. Mijloceşte către Fiul Tău Să ne izbăvească de vrăjmaşul rău, Toată limba să te binecuvinteze, Calea mântuirii, smerit să urmeze!

Lemn cinstit

Multe lucruri scumpe un copil avea, Dar la unul, el, mai ales ţinea: Un baston de lemn învechit, Ce de-al său bunic era folosit. Într-o zi de iarnă, când gheaţă era, Cu al său bunic, pe lac se plimba; Când, deodată, gheaţa pe loc s-a crăpat, Iar copilul în apă a alunecat. Dar bunicul lui repede a-ntins Bastonul ce-l avea, şi-ndată l-a prins; De la grav înec el a fost salvat! Bunicul însă nu a rezistat, Căci de încercare şi de boli slăbit, Doar puţine zile el a mai trăit. De atunci, copilul, bastonul a păstrat, Amintire vie că l-a ajutat. Tot aşa Hristos viaţa şi-a jertfit, Pe-o Cruce de lemn fiind Răstignit! Pe noi de la moarte ca să ne salveze, Spre Raiul ceresc să ne îndrepteze! De-atunci Sfanta Cruce  Este mult cinstită, De Îngeri și oameni Va fi în veci slăvită!

Fapta bună

Fapta bună de-am uitat, De Domnul ne-am depărtat. Faptă bună-i şi atunci, Gânduri rele, când alungi. O ceartă de-am ocolit Şi pe nimeni n-am jignit, De-am iertat pe cineva Şi-am uitat vorba lui rea, O rugă de-am înăţat Pentru cel însingurat, Un cuvânt de încurajare Pentru cel în întristare; Orice faptă cât de mică De Hristos e răsplătită! Dar să o facem smerit, O pierdem, de ne-am mândrit.

Tolba cu păcate

Tolba cu păcate, S-o arunc, e cu dreptate, Ca să n-o iau după moarte. Toate păcatele mele, De se-adună, se fac grele. Cum voi merge-n Rai cu ele? De le voi mărturisi, Domnul mă va milui, Pierdute ele vor fi!

Arhanghelul Mihail

Când ai îngeri de lumină Trimişi de însuși Dumnezeu, Mergi pe cale fără teamă, Căci ei biruie ce-i rău. De vei fi la grea-ncercare, Cheamă-atunci în ajutor Şi pe Mihail Arhanghelul Este grabnic izbăvitor! Iar în orice luptă-n viaţă Şi la El să te gândeşti, Fiindcă este cel mai mare Dintre oştile cereşti!

Unei maici (monahii)

Când durerea te apasă Şi nu poţi a te ruga, Linişteşte-te şi rabdă, Domnul nu te va lăsa. Iar dacă vreo ascultare Greu îţi pare de făcut, De o începi, apoi Iisus Îţi va fi sprijin şi scut. La părintele duhovnic Sincer să te spovedeşti, Ale lui sfinte îndemnuri Cu râvnă să le-mplineşti!

Nădejdea mea

Maica Domnului ne-ajută Tot necazul îl alungă La Tine nădăjduiesc Maica Domnului ceresc. Când tristeţea mă cuprinde Ţie eu mă rog fierbinte Tu eşti mângâierea mea Şi speranţă pururea. Roagă-te Fiului Tău Când voi fi în ceasul greu Să-mi trimită al său dar Pacea Lui şi Sfântul Har. Iar când va fi să plecăm Lumea ca să o lăsăm, Pentru noi Tu mijloceşte Locaş bun ne pregăteşte!

Moș Crăciun

Moş Craciun cu barba albă, Care baţi iarna la uşi, Nu-ţi mai cer ca altădată Jucărele şi păpuşi; Ci te-aş ruga să-mi faci ca dar Un caiet şi un abecedar, Le voi folosi cu drag Căci acuma sunt şcolar.

Câinele și pisica (Fabulă)

“- Cine oare decât mine Face-n lume mai mult bine?” Se-ntrebă o pisicuţă Vorbăreaţă şi drăguţă. “- Eu sunt blândă şi alint Pe-orice om ce-i suferind; Sunt curată, ascultătoare, Uneori doar, mai scot gheare. Îmi plac ghemurile multe De mine bine se-aude, Am prieteni şoricei Şi mă joc ades cu ei.” Dar un câine-apropiat O-ntrerupse c-un lătrat: “- Hm! Aşa cum spui să fie? Asta e prietenie? Când stăpânul te-a certat, Repede l-ai zgârâiat, Stai în casă, leneveşti, Pe tot omul linguşeşti.” Dar pisica, ofensată, Îşi zbârleşte blana toată Şi apoi cu mult dispreţ Îl trimite la coteţ!

Maica Domnului

 Te-ai născut din Sfinţi părinţi, După rugăciuni fierbinţi; Bucurie ne-ai adus, Pe pământ şi-n Ceruri sus! Trei ani când ai împlinit Domnului te-au dăruit, Arhanghelul te hrănea, Hrană din cer ţi-aducea. Iar când Ţi-a binevestit Misiunea de-mplinit, Ai spus din tot sufletul tău: “-Roaba Domnului sunt eu!” Duhul Sfânt s-a pogorât, Pe deplin te-a curăţit Şi în pântece-ai luat Pruncul cel nevinovat. Fecioară ai fost atunci, Tot Fecioară ai rămas Şi când ai născut curat Pe Hristos adevărat. Taina-aceasta este mare, N-o-nţelege fiecare, Cum Fecioară ai născut Pe Cel fără de-nceput. Maică Tu ai devenit Pruncului celui smerit, Dar şi Maică tuturor Binecredincioşilor.

Bunicii tăi

Când suferinţa celor mulţi Încerci să o alini, Să nu uiţi nici o clipă De bunicii tăi divini. A căror inimi bat acum Mai mult doar pentru tine, Urmează-le povaţa, Căci ei îţi vor doar bine!

Dragostea

Dragostea e căutată, Dar nu cea adevarată!

Cu dragoste sfântă

Cu dragoste sfântă m-ai povăţuit, Cu a Ta iubire Tu m-ai ocrotit! Şi în toată vremea Tu m-ai învăţat Să trăiesc în lume cu adevărat. Să doresc dreptatea, pacea, curăţia, Să urăsc minciuna, vorba rea, hoţia. Pe calea cea sfântă m-ai tot îndrumat, Spovedind păcatul, degrab l-ai iertat. Din curse viclene Tu m-ai izbăvit, La grele-ncercări mult m-ai sprijinit. De-am avut tristeţe sau vreo suferinţă, Mi-ai dat iar putere să am biruinţă. Dar eu ,oare, Doamne pot să te iubesc? Marea-Ţi bunătate cum o răsplătesc?

În prag de An

Noi să ne încurajăm Lupta bună să luptăm, Dar nu singuri,  Ci împreună cu Hristos , Ne va fi de mult folos! De Maica Sfântă să nu uităm, Cu credință s-o rugăm  Ca să nu ne părăsească,  Mereu să ne ocrotească! Să luăm în ajutor Și pe Sfinți, căci ei toți vor Ca  bine să viețuim, Raiul noi să dobândim!

Sfântul mucenic Efrem cel Nou

În Grecia, la o mânăstire Cu Hramul "Buna Vestire", După sute de ani, A fost descoperit Încă un Sfânt deosebit! Maica Macaria, stareța, Mult și-a dorit Să afle viața călugărilor Care în acea mânăstire Bine au viețuit. Cu râvnă la Dumnezeu Ea s-a rugat Și însuși Sfantul Efrem I s-a arătat! Viața lui i-a dezvăluit Pentru credința în Hristos Cât de mult el a pătimit! Suferințe cumplite, de la păgâni a îndurat, Dar de Hristos Nu s-a lepădat! Legat de un dud Cu capul în jos, Lovit cu bucăți de fier În mod dușmănos, Lemn aprins În abdomen i-au înfipt! Sângele șuvoi curgea, Viața lui Hristos și-o da! Lângă pomul pe care A fost crunt bătut și chinuit, Sfintele lui Moaște  Minunat s-au descoperit Frumos mirositoare, Nestricate, Învăluite de o lumină  Sfântă și strălucitoare! Cine la acestea Cu evlavie s-au închinat Minuni mari au aflat! Bolnavii ce cu credință Sfântului s-au rugat, Degrabă s-au vindecat! Cu puterea sa, Primită de la Hristos, Le-a dat cele de folos. Sfântul mucenic Efr

Mulțumesc, Doamne!

Mulțumesc Hristoase - Doamne Pentru tot ce Tu mi-ai dat Pentru Sfânta Ta iubire, Pentru că i-ar m-ai iertat. Maiestrit Tu mi-ai lucrat Aripi ca să zbor Către Cerul minunat Înspre Creator. Cu grijă Tu mă însoțești Aici pe Pământ, Minunat loc pregătești În Raiul cel Sfânt!

Nădejde tare

În deznădejde să cădem Când pe Hristos păstor avem? El este atotputernic, Este cel mai bun. Ne însoțește, dacă vrem, Oricând la drum. Să avem răbdare, Înțelepciune și credință tare. Cu El să vorbim În El să nădăjduim. Rugăciunile nostre le va auzi Cum știe El mai bine. La timpul potrivit Le va îndeplini. Cu cât Izbăvirea va întârzia, Răsplată mai mare vom avea. De orice suferință grea Ne poate izbăvi. Ajutor ne va da În orice durere grea!

Iubind pe Dumnezeu

Iubind pe Dumnezeu cu-adevărat,  Prin lume umbli fără de mâhnire, Totul în jurul tău e minunat, Și în furtuni găseşti o liniştire. Dacă pe Dumnezeu iubeşti cu-adevărat, Duşmanii îți pot deveni prieteni, În dragoste, chiar ura s-a schimbat, Ești ingaduitor față de semeni. Pe Domnul de iubeşti cu-adevărat, Nu poate nimeni ca să te doboare, Oricât de grea e lupta ce o ai, În jurul tău e viaţă, numai soare. Pe Domnul când iubeşti cu-adevărat, Munceşti cu râvnă, oricât de greu este, Ajuţi cât poţi pe cel ce-i întristat, Îl ierţi uşor pe cel ce îţi greşeşte.

Bucurie mare

Cine pe Hristos iubește, Deseori Îl întâlnește În inimă și în gând, Cu un sentiment profund. Dar când toți îl întâlnim Și cu El atent vorbim, Bucuria-i și mai mare, O cunoaște fiecare! Mai ales la Sfânta Liturghie El în suflet iar învie, Harul Sfânt din Cer coboară, Inima se înfioară!

Râd florile

Dimineaţa începe c-o rază de soare, Florile îşi deschid suave petale; Domnul ne dă lumină, Cerească binecuvântare. Mirosul lor plăcut, viu parfumat Este de oameni mult admirat; Harul cel Sfânt pătrunde în inimi În chip minunat. Râd flori înveşmântate În colorate petale. Sub sclipiri vesele de soare; Taina credinţei, cât e de mare!

Bucurie adevarată

Câtă bucurie Ne dai Tu, Marie ! Pe oameni iubești, Din necazuri îi izbăvești! Azi, lângă icoana Ta, Noi Îți vom cânta Imn de preaslăvire, Smerită mulțumire. Dă-ne bucuroși să fim, Cu Tine să viețuim!

Timp

Timp încă noi mai avem, Cât in viată mai suntem. Dar să nu îl risipim, Ci cât mai bine  Să îl folosim!

Corabia pe valuri

Corabia creștinilor buni  Este învăluită de furtuni, Dar nu poate fi doborâtă, Căci de Hristos este cârmuită. Cu El, valurile o vor duce lin, Spre tărâmul divin!

Cădere

Cu cât vreau să mă înalț În urcușul duhovnicesc,  Cu atât eu cad, Îndreptare nu găsesc. Dar nu mă descurajez Chem pe sfinți în ajutor, Mai ales pe Maica Sfântă Și atunci am iarăși spor. Am nădejde că într-o zi Să urc iar voi reuși, Dumnezeu se va-ndura Mâna Lui mă va salva.

Prin rugăciune

Prin rugăciune, Mă simt apropiat De Tine, Doamne Și de întreaga lume. Mă simt învăluit De sfânta Ta iubire, Ea îmi inundă inima Și întreaga fire! Aș vrea cu Tine să rămân Aici și-n veșnicie, Dar știu că Te voi pierde iar. Îmi știu a mea nimicnicie.

Doar la Sfânta Liturghie

Doar la Sfânta Liturghie Mielul lui Dumnezeu Din nou se jertfește, În Sfântul Potir El se găsește! Pâinea și vinul din Altar Harul le transfigurează, Trup și sânge adevărat În Potir se formează! Atunci darurile lui Dumnezeu Se coboară din plin, Peste toți credincioșii prezenți Vine Harul divin. Dar mai ales în cei care Sfintele Taine le doresc, Cu evlavie și binecuvântare, Smerit se împărtășesc.