Zorii mântuirii

Când pe lume ai venit,
Soarele a răsărit,
Îngeri te-au înconjurat,
Făptura s-a bucurat.

Mama-n braţe te ţinea
Şi cu lapte te hrănea;
Tatăl tău se minuna
Şi cu drag el te privea.

Domnului i-au mulţumit
Pentru darul ce-au primit.
Cum a fost proorocit,
Tu în lume ai venit

Ca din Tine să se nască,
Pe noi să ne mântuiască,
Hristos-Fiul cel iubit
Ce pentru noi s-a Jertfit!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Lista autorilor

Aneta Tîmplaru-Horghidan  Antoanela Dumitriu  Carmen Claudiu-Nicolae Simonati Cornelia Berende Cristina Onoiu  Dănuț Noapteș  Dorin Ene Dorina Păduraru  Doru Gădiuță Elena Marian   Florina Popovici  Fotinia Gabriel Iordan Dorobanțu Gheorghe Paul  Ioana Voicilă Dobre   Ion Untaru   Ionel Croitoru Maria Lucia Cornea Mariana Vass  Mihaela Slaina Nic Ovidiu Radu Băeș  Radu Botiș  Răzvan Claudiescu  Roxana Brînceanu Samoilă Rednic  Silvia Avram   Silvia Moian Sinziana Andrei  Ștefan Cătălin Popa 
Citiți mai multe

Prorociri despre semnele vremurilor

Motto: “Nu suntem noi cei care facem proorocirile acestea, căci suntem nevrednici, noi vă înfăţişăm cele scrise şi arătam numai semnele.” Sfântul Chiril al Ierusalimului(313-386 d.Hr.) Cuvântul I 1. Se deschide cerul în astă noapte, mielul rupe peceţile de carte, vrednic să rupă peceţile de carte. 2. Văd semnele timpului ca desluşite, văd cele ce vor veni ca proorocite, peste creştini vor veni ca proorocite. 3. Văd proorocii acestui veac întors, pe cel în duh văzător, pe cel cuvios, Andrei pentru Hristos nebun, dar cuvios. 4. Văd pe Sfântul Chiril şi Sava cel sfinţit, pe Nifon al Constanţianei cel Smerit, ierarh al lui Hristos, văzător, dar smerit. 5. Pe Efrem Sirul cel Sfânt şi Cuvios, pe Cosma Etolianul cel ortodox, pe Sfântul Nil Athonitul şi el ortodox. 6. Pe Sfântul ierarh Calinic Cernicanul, pe Sfântul Ipolit, papa, Romanul, tăiat pentru Hristos, Ipolit Romanul. 7. Văd alţi prooroci ce vor vădi păcatul, cu vorbe de foc vor vădi păcatul, vor fi tăiaţi că vor vădi păcatul. 8. Cum v...
Citiți mai multe

Drumul spre Iezer

Printre stâncile pietroase, Mergând prin pădure dus, Duhul Sfânt parcă te-ndeamnă Ca să urci mereu mai sus. Acolo,  într-o stâncă tare O chilie şi-a săpat Şi mulţi ani, şi multe zile Un călugăr s-a rugat. Antonie se numeşte, Iară locul cel de preţ Este Iezerul de Vâlcea Haideţi toţi să îl vedeţi! Cine ajunge acolo Nu va regreta, Ajutor şi binecuvântare, Sfântul îi va da. El, nespus, în toată viaţa Pe Hristos mult a iubit. Pentru slava Lui cea mare Pe sine s-a tot jertfit. Pe un altar foarte mic, El Cerul a coborât, Căci acolo săvârşea Liturghia, în chip smerit. Pe pământ el nu mai este, Dar s-a dus la Domnul, sus Şi de-acolo se tot roagă Pentru oameni, lui Iisus. Chiar şi râul ne şopteşte Că există Dumnezeu Şi tot pomul ce foşneşte Lăudându-L tot mereu. Iară frunze colorate Într-un fel foarte firesc, Te aruncă fără ştire În 'cel rai dumnezeesc. Noi creştinii mult dorim Pe Domnul să-L lăudăm, La cele bune gândind, Pe semeni să-i ajutăm. Pentru că eu nu am lacrimi Ca să-L plângă pe I...
Citiți mai multe