Panto Crator
Un chip atât de blând privea spre mine, Iar eu, privindu-l, știam că mă iubea, Căci ochii mei îl căutau de parcă Știau că ochii Lui senini mă urmăreau. Pe vremea când eram numai de-o șchioapă Și chipul Tău, chiar dacă zugrăvit, Mă urmărea de fiecare dată Și-mi adresa tacit "Bine ai venit!" Avea o dragoste atâta de deplină Și toată-nțelepciunea de sub cer, Simțeam cumva protecția Divină Doar de-mi purtam privirea către El. Tânjesc și-acum după acea iubire Ce numai de la El o pot avea, Credința și speranța-n fericire Și teama mea de judecata Sa. Mă tem că viața mea mă osîndește Și mă desparte de ceea ce iubesc, Și-atunci când cad, eu știu că mă privește, Iar sub povara neputinței, mă smeresc. Dar știu că, doar gândindu-mă la Tine, Tu-mi vei trimite grabnic ajutor; Eu mi-aș dori ca să mă judeci cu iubire Căci Tu ești DREPTUL meu JUDECĂTOR.