Poezii Creștin Ortodoxe

Mergând pe calea întunecată Şi uitând de Tine Doamne, Am pătat întreaga viaţă Cu desfătări şi cu uitare. Iartă-mi Doamne căderea Şi nu mă lasă în abis, Sunt slab şi negru mi-e veşmântul Căzând pradă celui rău. Marea vieţii învolburată Apasă sufletul meu, Singura mea alinare Este să revin în sânul Tău. Ascultă-mi sfinte Doamne Ruga ce din suflet o grăiesc, Cum ai ascutat durerea Fiului ce-şi risipea viaţa în deşert. Prin legământ viaţa întreagă Ţie Doamne o dăruiesc Să Mă ierţi, să-mi speli haina, Vrednic devenind să-Ţi slujesc.

Atotputernice şi Doamne Sfinte Ce mila-Ţi reverşi pe pământ, Noi suntem rodul iubirii sfinte Legătura sfântă nepătrunsă Dintre cer şi pământ. Însă omul făr’ de vreme De cer s-a depărtat Alunecând pe drumuri sterpe Uitând de locul ce-i era dat. În mila Ta cea mare, Doamne, Nesuferind să vezi cum omul cade, L-ai oferit în dar pe Fiul Să cureţe păcatele toate. Însă actul de sublimă iubire Pentru făptura iubită, Din parte-i a adus nerecunoştinţă Uitând de împărăţia Mult dorită.