Poezii Creștin Ortodoxe

Iartă-mi, Doamne, necredinţa, Iartă-mi nerecunoştinţa, Iartă-mă c-am desfrânat, De păcat nu m-am lăsat. Iartă-mi, Doamne, răutatea, Iartă-mi bârfa, nedreptatea, Iartă-mă c-am judecat, De păcat nu m-am lăsat. Iartă-mi, Doamne, nebunia, Iartă-mi ura şi mândria, Iartă-mă că m-am mâniat, De păcat nu m-am lăsat. Iarta-mi, Doamne, lăcomia, Iartă-mi,Te rog şi furia, Iartă-mă că m-am întristat, De păcat nu m-am lăsat. Iartă-mă că am minţit, Iartă-mă ca am smintit, De părinţi n-am ascultat, De păcat nu m-am lăsat. Iartă-mi şi făţărnicia, O, iartă-mi sălbăticia, Iartă-mă că n-am ascultat, De păcat nu m-am lăsat. Iartă-mi, Doamne, nerăbdarea, Iartă-mi, Te rog, nepăsarea, Iartă-mi păcatul cel greu, Iartă-mă, o, Domnul meu. Iartă-mi pierderea de timp, Că în orice anotimp Zăceam într-o boală grea, Lenea, ce mă stăpânea. Iartă-mi rugăciunea falsă, Doar o vorbă goală adusă, Iartă-mă că nu am râvnă Când mă rog,  să iau cunună. Iartă-mi vorba cea deşartă, Iartă-mi pofta desfrânată, Iartă-mi păcatele...

Cred într-Unul Dumnezeu Ziditor de Pâine şi mai cred în darul Său, ziua cea de mâine. Cred în Iisus Mântuitorul şi în mierea-I din cuvinte. Cred în stihuri şi în dorul din colinde nesfârşite. Cred în duh de proorocie, mângâiere pentru viaţă şi într-o dulce veşnicie cu Hristos loc de verdeaţă. Cred în sfinţi şi în cununa mucenicilor răsplată din Biserica străbună, binecuvântată. Cred în pâine şi în vin şi-n Sfânta Predanie, în puternicul Amin şi în spovedanie. Cred în Patima şi moartea Dumnezeului durerii şi-n cuvintele înalte din troparele-nvierii. Cred într-unul drumul drept al Sfintei Dreptmăritoare, că Iisus din Nazaret va veni cu slava mare. În botezul din cuvinte îmi mărturisesc prihana, aştept morţii din mormânt iarăşi să deschidă geana.

Îngeraşul meu preabun Călător pe-acelaşi drum, De la Tatăl ai venit, Peste tot m-ai însoţit, Ziua, seara-n dimineaţă, Până-n clipa cea de faţă. Eu acum smerit te rog Du-mă la Hodoş-Bodrog, Acea sfântă mânăstire Unde am primit simţire, Simţire sfântă creştinească Şi bucurie cerească. Unde Iisus m-a mângâiat Şi pace sfântă am aflat Unde har mult am primit Şi Preasfânta mi-a zâmbit. Îţi aminteşti, îngere bun, Fiind obosit de pe drum, Imediat cum ajungeam M-aştepta stareţul Iovan, Cu creştinească urare, Dându-mi binecuvântare. Acest monah minunat De Domnul binecuvântat Cu multă, multă-nţelepciune Ce nimenea nu poate spune; Acest sfânt conducător, Al sufletelor blând păstor. Un alt părinte luminat Pe care eu l-am aflat, Este părintele Manase, Un sfânt în carne şi oase, E un ocean de iubire, Un munte de milostivire. El mi-a fost mamă şi tată, Avea dragoste adevărată; Înger în trup şi smerit, De toată lumea preaiubit. El mi-a îndulcit amaruri Şi m-a copleşit cu daruri, Daruri smerite şi sfint...

Fraţi creştini, noi vã rugãm Sã vã lãsaţi grijile Şi–ascultaţi acum cu toţii Ce ne mai spun cãrţile: A plecat un om odatã Pe un drum spre nicãieri Neştiind ce e credinţa Sãturat de-orice plăceri. Şi–ntâlneşte o persoanã Veselã şi liniştitã O opreşte şi-o întreabã Vãzând cã e fericitã: “Unde ai fost?” şi  îi rãspunde “La o Sfântã  Mãnãstire” “Si ce-ai fãcut tu acolo?” “Am fost sã iau mântuire”. Dupã ce-i aratã drumul, El porneşte mai departe Şi–n a sa cãlãtorie De ispite are parte. Diavolul vrea sã-l înşele Şi-i aratã un alt drum Dar atunci voios rãspunde: “Nu! nu! nu! te  las acum, Cã mie mi-a arãtat Drumul, o persoanã bunã, Şi mi-a zis cã de acolo Eu o sã primesc cununã “. Când ajunge e întrebat “De ce–ai venit la mânăstire?” Şi atunci, frumos, rãspunde: “Ca sã primesc mântuire”. Bãtrânul stareţ i-a zis: “De vrei sã te mântuieşti, În bisericã sã ştergi, Tot praful ce-l întâlneşti”. Tot ştergând praful acolo S-a deschis din întâmplare, Uşa din altar, şi-atunci, El vãzu mi...

O, copilul Meu iubit, De-ai şti tu ce e nădejdea, Nu te-ai întrista nicicând Şi-ai fi fericit aevea! Dar aceasta nu înseamnă Să păcătuieşti mereu Şi să zici în gândul tău: “Mă va ierta Dumnezeu!” Înseamnă să plângi mereu După ce-ai făcut păcatul, Să te pocăieşti, copile, Şi să–ncerci să nu faci altul. Nu vreau să-ţi fac niciun rău, Pentru că Eu sunt IUBIREA Şi am venit pe pământ Să îți aduc mântuirea. Nu am venit să schimb legea, Nu am venit să te-nşel, Am venit s-alung păcatul, Jertfindu-Mă ca un miel. Te-am învăţat ce e bine Şi nu te-am certat nicicând, Eu te-am iertat, din iubire, Sper să mă urmezi curând. Nu–ţi cer decât să Mă iubeşti, Să te laşi în Voia Mea, Pentru că Eu rânduiesc, Ce-o să fac cu viaţa ta. Nu te-am forţat niciodată Să faci ceva pentru Mine, Pentru că ai libertate Să faci ce crezi că e bine. Dar am venit cu un scop, Să te ridic din păcat, Ţi-am spus să fii FERICIT, E un pas spre-a fi iertat. Fericirea cea Cerească Ţie vreau să-ţi dăruiesc, Să nu ştii ce-i întristar...

Păzitorul meu din cerurile sfinte, O smerită rugă zboară spre Părinte, cu aripile frânte zboară spre Părinte. Cerul e departe, zarea nesfârşită, aripile-s frânte, vlaga mi-e sleită, Tu, întinde mâna, vlaga mi-e sleită. Puternicul uliu în jur se roteşte, Ghearele-s cuţite, pliscu-i ca un cleşte, Tu, întinde mâna, pliscu-i ca un cleşte. Duhurile negre o vor prăbuşită, Tu, întinde mâna, ruga mea smerită, La Iisus s-ajungă ruga mea smerită.