Căutarea mântuirii

Fraţi creştini, noi vã rugãm
Sã vã lãsaţi grijile
Şi–ascultaţi acum cu toţii
Ce ne mai spun cãrţile:

A plecat un om odatã
Pe un drum spre nicãieri
Neştiind ce e credinţa
Sãturat de-orice plăceri.

Şi–ntâlneşte o persoanã
Veselã şi liniştitã
O opreşte şi-o întreabã
Vãzând cã e fericitã:

“Unde ai fost?” şi  îi rãspunde
“La o Sfântã  Mãnãstire”
“Si ce-ai fãcut tu acolo?”
“Am fost sã iau mântuire”.

Dupã ce-i aratã drumul,
El porneşte mai departe
Şi–n a sa cãlãtorie
De ispite are parte.

Diavolul vrea sã-l înşele
Şi-i aratã un alt drum
Dar atunci voios rãspunde:
“Nu! nu! nu! te  las acum,

Cã mie mi-a arãtat
Drumul, o persoanã bunã,
Şi mi-a zis cã de acolo
Eu o sã primesc cununã “.

Când ajunge e întrebat
“De ce–ai venit la mânăstire?”
Şi atunci, frumos, rãspunde:
“Ca sã primesc mântuire”.

Bãtrânul stareţ i-a zis:
“De vrei sã te mântuieşti,
În bisericã sã ştergi,
Tot praful ce-l întâlneşti”.

Tot ştergând praful acolo
S-a deschis din întâmplare,
Uşa din altar, şi-atunci,
El vãzu minune mare,

Al nostru Mântuitor
Domnul Iisus Rãstignit
Era VIU şi plin de rãni,
Cu–acest om, El a vorbit.

Pentru a lui ostenealã
Ca rãsplatã,  el primea
Un castron de ciorbã caldã
Şi mâncând, se tot gândea:

“Oare acum Cel  Rãstignit,
O avea El ce mânca?”
Şi s-a-ndreptat spre Altar
Pe Rãstignit a-L chema:

“Vino, Doamne, de mãnâncã
Cu mine, nu mã urî”,
Atunci, o minune mare,
Cel Rãstignit coborî.

Dar în acest timp la uşã
Un cãlugãr  urmãrea,
Cum un om cu ascultare,
Cu Cel Rãstignit vorbea.

Mai târziu, omul întreabă:
“Doamne, când o sã primesc
Darul cel mai mare anume,
Mântuirea, har ceresc”.

Atunci Domnul îi rãspunde:
“Joi, ai sã primeşti, copile,
Mântuirea cea promisã
Celor ce fac binele”.

El atunci pleacã în grabã
La stareţ de îi vorbeşte
Şi îi spune atunci cu lacrimi
“Cel Rãstignit mã primeşte”.

Dar stareţul îl trimite
Ştiind cu cine vorbea
Sã–i spunã  şi lui, anume,
Când îi va da mântuirea?

Atunci el se duse–ndatã
La Cel Rãstignit de-I zise
Când îi va da mântuirea
Stareţului ce-l primise.

Dar Cel Rãstignit pe Cruce,
Cel ce la moarte a mers
A zis :”Spune-i tu la stareţ
Cã mai are praf de şters”.

Fraţi creştini sã vã gândiţi
Fiecare dintre voi
Cât praf mai aveţi de şters
Ca sã scãpaţi din nevoi.

Şi sã primiţi mântuirea
Pregãtitã  tuturor
Celor ce fac binele
Aici şi-n vecii vecilor.

Amin.