Poezii Creștin Ortodoxe

În memoria Georgetei B. Purtând boala fără cârtire Cu ochi senini ca şi cerul, Ai îngrămădit în inimă iubire, Dar te învăluia încet misterul. Când limba nu putea să lege Cuvinte ce veneau din umbră, Zâmbeai aidoma unui rege Şi alungai partea cea sumbră. Cu zâmbet şi cu demnitate Purtai crucea ce ţi s-a dat, Cu smerenie şi pietate Priveai cerul ţintuită la pat. Dar te-ai stins încet, încet Ca flacăra unei lumânări Şi ai plecat atât de discret Ca pasărea ce se înalţă-n zări. Am fi vrut atâtea să îţi spunem Şi  iubirea înapoi să-ţi oferim, Dar voii Domnului ne supunem Chiar dacă după tine acum tânjim.

Când crezi că totul te doboară Şi viaţa e mai mult amară. Când crezi că şansă nu mai ai Şi nu mai poţi nimic să dai. Când crezi că nu mai ai putere Şi te copleşeşte-o durere. Când vrei să se sfârşească-odat’, Să fii fără de păcat. Când vrei un strop de Rai să guşti, Dar din fructul oprit muşti. Când vrei o clipă de tăcere, Dar tu nu dai mâgâiere. Când vrei ca totul să primeşti, Învaţă să şi dăruieşti; Căci dăruind vei dobândi Chiar mai mult decât vei dori.

Sus în deal la mânăstire Iar apare o făclie, Venită dintr-o chilie Unde-o maică stă să-nchine. Sus în deal în miez de noapte, Se alung duhurile toate, Trimise de rău în lume Să nu facă lucruri bune. Sus în deal în miez de zi Glasuri limpezi de copii, Se aud la rugăciune Spovedindu-şi a lor nume. Sus în deal la mănăstire Stai cu Tatăl de vorbeşti, Păcate-i mărturiseşti Fără ca să-i spui poveşti.

O nouă stea a apărut Pe cerul plin de stele, Iar luna blândă este Regină peste ele. Şi pe Pământ mai sunt lumini Ce luminează-n noapte Şi întuneric greu ar fi Dacă s-ar stinge toate. Iar sus în Cer, ca un soare, Hristos veşnic luminează, Ca luna cea aleasă E Sfânta Împărăteasă ! Ca stelele sunt Sfinţii, Ce neîncetat sclipesc Dând slavă şi cinstire Împăratului ceresc!

În toiul nopții, apare lumină: Împărăteasa lumii dă binecuvântare și viață senină. În vâltoarea ispitelor, se face liniște iar: Fecioara sfântă împarte creștinilor pace și har; așteptarea lor n-a fost în zadar. Mila lui Dumnezeu este mare când Maica Domnului, pentru noi, mijlocește iertare!

Pe malul mării agale mă plimbam Şi zeci de planuri în minte îmi făceam. Cum să scriu o carte despre Dumnezeu, O carte minunată pentru poporul meu. Să nu mai creadă-n stele şi-n zeii lor străbuni, Ci în Dumnezeul slavei, Făcătorul de minuni. În Hristos Iisus, Cel Sfânt şi Bun şi Mare În Treimea sfântă de viaţă dătătoare, În Preasfânta Maică şi Oştirile cereşti, Nu în basme şi legende, mituri sau poveşti. Am început cu începutul: Dumnezeu Creatorul Atoateţiitorul şi de viaţă Făcătorul: Este pretutindeni în cer şi pe pământ Închinat în Tatăl, în Fiul şi în Duhul Sfânt, Treimea Sfântă cea fără de început Care şi prin Care toate s-au făcut Soarele şi luna, omul, Cetele îngereşti, Pământul, Universul, galaxiile cereşti. Păsări, animale şi toate câte câte ştim Şi mult mai multe alte, ce nici nu le gândim. Şi meditând la cele demult întâmplate, Cum să exprim în scris aceste minunate fapte, Fără de veste, deodată-n faţa mea Apăru un copilaş, singurel, ce se juca. Avea o găletuşă-n mână şi...cum...