Poezii Creștin Ortodoxe

Mai este loc de-un prunc Ce vrea ca să se nască? Mai este cineva Acum, ca să-l primească? Deși în iesle-i frig, Zăpada-i înghețată, El vine iar la noi, Mai vine încă-odată. Și iată că Fecioara În brațe L-a luat, Cu multă gingășie Ușor L-a legănat. La pieptul Ei Îl strânge Cu dor și cu durere, Apoi, Ea Îi șoptește Cuvânt de mângâiere. El speră că în case, Cu drag Îl vor primi Și nimeni dintre semeni Nu-L va mai izgoni. Umil, El se gândește Că orice om e bun, Că nu-L vor duce iarăși Pe-al Golgotei drum. Dar lângă a lui mamă Copilul gângurește, Din visul lui aievea Acum el se trezește. Și simte iarași frigul Din inimi înghețate, Dar mama-L încălzește Și-I dă să sugă lapte!

De unde noi toți venim, De ce în lume trăim, Pentru ce, apoi, murim? De la Dumnezeu venim, Bucuroși să Îi slujim, Fericiți cu el să fim! Cine este cu Hristos, Ajunge în Raiul frumos, Va trăi în veșnicie În a Lui Împărăție!

Cu cât vreau să mă înalț În urcușul duhovnicesc,  Cu atât eu cad, Îndreptare nu găsesc. Dar nu mă descurajez Chem pe sfinți în ajutor, Mai ales pe Maica Sfântă Și atunci am iarăși spor. Am nădejde că într-o zi Să urc iar voi reuși, Dumnezeu se va-ndura Mâna Lui mă va salva.

Prin rugăciune, Mă simt apropiat De Tine, Doamne Și de întreaga lume. Mă simt învăluit De sfânta Ta iubire, Ea îmi inundă inima Și întreaga fire! Aș vrea cu Tine să rămân Aici și-n veșnicie, Dar știu că Te voi pierde iar. Îmi știu a mea nimicnicie.

Flori nemuritoare înfloresc Pe pământul românesc. Sunt Sfinții români, Dintre ai noștri străbuni! Pe Hristos l-au mărturisit, Pentru credința sfântă Viața și-au jertfit! Acum, în Rai, ei viețuiesc, Pentru noi, iertare mijlocesc!

Maica Domnului ne-ajută Când avem o supărare, Fiind pentru toți Grabnic ajutătoare! Celui ce o cheamă Cu multă credinţă Ea îi împlineşte Orişice dorinţă. “- Ajută-mă Maică Fii îndurătoare, La Tine mă rog Tu îmi eşti scăpare!” Ea cu siguranţă Ne va ajuta Că nemăsurată este Bunătatea Sa! Deşi n-o vedem, Din Cer ne ascultă Si ìn dar ne dă Bucurie multă!