Câinele și pisica (Fabulă)
“- Cine oare decât mine Face-n lume mai mult bine?” Se-ntrebă o pisicuţă Vorbăreaţă şi drăguţă. “- Eu sunt blândă şi alint Pe-orice om ce-i suferind; Sunt curată, ascultătoare, Uneori doar, mai scot gheare. Îmi plac ghemurile multe De mine bine se-aude; Am prieteni şoricei Şi mă joc ades cu ei.” Dar un câine-apropiat O-ntrerupse c-un lătrat: “- Hm! Aşa cum spui să fie? Asta e prietenie? Când stăpânul te-a certat, Repede l-ai zgârâiat, Stai în casă, leneveşti, Pe tot omul linguşeşti.” Dar pisica, ofensată, Îşi zbârleşte blana toată Şi apoi cu mult dispreţ Îl trimite la coteţ!