Câinele și pisica (Fabulă)

“- Cine oare decât mine

Face-n lume mai mult bine?”

Se-ntrebă o pisicuţă

Vorbăreaţă şi drăguţă.

“- Eu sunt blândă şi alint

Pe-orice om ce-i suferind;

Sunt curată, ascultătoare,

Uneori doar, mai scot gheare.

Îmi plac ghemurile multe

De mine bine se-aude,

Am prieteni şoricei

Şi mă joc ades cu ei.”

Dar un câine-apropiat

O-ntrerupse c-un lătrat:

“- Hm! Aşa cum spui să fie?

Asta e prietenie?

Când stăpânul te-a certat,

Repede l-ai zgârâiat,

Stai în casă, leneveşti,

Pe tot omul linguşeşti.”

Dar pisica, ofensată,

Îşi zbârleşte blana toată

Şi apoi cu mult dispreţ

Îl trimite la coteţ!