Poezii Creștin Ortodoxe

Degeaba am strigăt spre infinit, De nicăieri tu nu auzi chemarea, nu mai aștept minuni, un singur dor sublim să vină înspre mine, cu creangă de măslin. salută-mă prin Morse, Hai! bate-mi în perete, cu fiecare sunet ce pumnul tău îl scoate, cu mine ești aici, și-mi dai putere, Doamne. și știi că ți-aș răspunde, dar mâinile-s legate cu pieptul la perete, ascultă-l tu cum bate. degeaba-s pumnii strânși, căci nu mai am putere, și-n vorbe mi-ai răspunde, în ceasul Învierii. Salută-mă prin Morse, atât mai vreau și-aștept să te-ntăreasca Domnul, poemul l-am bătut cu inima din piept.

Era un sat de munte, așa cum e la noi Și cerul tulburat ca-n vreme de război, În micul sat întins cu case făr-un geam Trăia, speriat și singur, copilul meu Adam. Rămase la bunic, în grija lui să fie, Căci tatăl era dus, și le venise știre Că a scăpat cu bine, dar are rană grea Și mama îi plecase, în căutarea sa. N-a înțeles de ce? Din cel mai fericit Era acum doar El și bietul lui bunic, Era în cămăruța cu geamul mic, crăpat Şi avea mereu în față doar câmpul de luptat. Și-a luat inima-n dinți și-a mers la înrolare, Dar nu-l primiră acolo, căci nu era prea mare, Şi-a încercat să facă, ceva să fie bun, L-au pus atunci să care, obuze pentru tun. Nu mai e mult, și totul se termină, Războiul este gata, în sat e iar lumină, Doar totul e distrus, e ca după prăpăd; Biserici nu mai sunt, nici case nu se văd. Micuțul meu Adam, se supărase tare, Căci se certase iar, cu cei din unitate, Şi-acasă supărat, că nu-și primea salariul După atâta lucru, primise doar amarul. Nervos și supărat, pe tot ce-l...

Fă-mă să înțeleg de ce se-nroșește Natura Şi aerul e mai curat. De ce când vreau să scriu,  ceva mă poticnește, Să-ți povestesc apusul -așa de minunat. Se încunună ziua,  își ia din nou veșmântul, Cu soarele, ea astăzi,  își termină cuvântul Rămâi acum închis  într-un imperiu care preface totul roșu  și care-apoi dispare. Zi-mi tu ce-ai câștigat din ziua ce-ncheie Ce ai văzut frumos, sau ce ți-a dat idee, ce te-a făcut mai bun, ce bine ai făcut cu cine ai vorbit, pe cine-ai cunoscut. Sfârșitul care acum, încetul se pornește E asfințitul roșu, ce totul cucerește E un final de zi, de patimă și de durere, E vremea ta de rugă, un of,  o mângâiere. Apusul nu-i sfârșitul, Nu vreau să cred c-un soare, mă crește și m-ajută Să fiu cu-o zi mai mare. Din tot ce văd mai bun  și mult mai luminos E că la asfințit, tot omu-i bucuros, Că a trecut ce-i greu,  că merge spre odihnă Că ce-a fost azi a fost,  că mâine-i altă luptă. Nu-i un război cu pușcă,  ...