Poezii Creștin Ortodoxe

Munca întreţine viaţa Şi de-aceea să muncim; Nu e viaţă pentru muncă, Ci muncim ca să trăim. Orişicare ar fi munca, Fie grapă sau cosit, Ţăranul munceşte întruna Şi se simte fericit. Fierarul, pe nicovală Bate fierul înroşit, Iar lucrul acesta Este iarăşi răsplătit. Croitorul coase haine Cu acul cel mititel, Dar acesta minunat Face lucrul frumuşel. Cizmarul cu gheata-n mână Pentru-n lucru de nimică Bate cu ciocanul cuiul: Dar, chiar “dacă nu curge, pică”. Zidarul cu cărămida, Zideşte casa cea mare, Lucrul nu e chiar uşor, Dar de-aici câştig el are. Vedem de aici, că munca E o brăţara de aur, Sau, mai bine zis, aduce Un foarte mare tezaur. Datoria nostră este, De copil şi de şcolar, Să-nvăţăm mai multă carte, Să ne facem nouă dar.

Cu fiecare zi ni se scurtează viaţa Şi-al vieţii mosoraş îşi rupe mereu aţa Şi fiecare mică parte din mosor Sunt ani şi ani de trudă, de trai istovitor. Te-ntrebi, o, drag prieten, pentru ce trăieşti? Ai tu un scop în viaţă pe care-l urmăreşti? Te-ntreb: tragi vreo speranţă, de viaţă ţi-este dor? Nu vezi, vai, cum se bat mulţi câini pentru mosor? Te uiţi cum se deapănă, întâi, un fir mic Şi deodată se rupe şi cade ca nimic. Urmează apoi un altul, un alt fir de păr Şi e ceva mai lung, mai plin de adevăr. O, vai, drag mosoraş, subţire te-ai făcut Şi cât erai de mare, dar mult ai mai scăzut0 Şi-ncetul cu încetul te-ai micşorat mereu Şi-ai dat acum pe faţă ceea ce sunt eu O, nu demult, mosor mic, nevinovat, Eram copil. De-atunci te-ai depănat, Te-ai micşorat continuu, mai ai prea puţin păr ………………………………………………….. Şi, totuşi, eşti mereu tânăr şi-ncurajator.