Poezii Creștin Ortodoxe

Necazul, m-a apropiat de Tine Şi m-a-nvăţat ca să mă rog, Căci viaţa mea mi-a fost clădită pe ruine Şi am trăit mereu ca un olog. Când viaţa mea era în desfătare Eu nu vroiam să ştiu de-al Tău cuvânt Şi mă afundam mereu tot în pierzare Să mă întorc spre Tine, n-aveam gând. Iar Tu, cu a Ta Înţelepciune Mi-ai biruit orgoliul ce mă stăpânea Şi m-ai trezit să-mi văd nelegiuirea Şi viaţa mea murdară, în care petreceam. Necazul m-a-nvăţat să ard în rugăciune Să simt dulceaţa Tainelor Cereşti, Să spun la toţi, cât m-Ai iubit pe mine Şi cât de fericit mă simt, că mă iubeşti! Să spun la toţi, ce mare bunătate Mi-Ai dăruit, când am simţit necazul, Cu-a Ta iubire m-ai acoperit Şi a Ta Mână Sfântă mi-A spălat obrazul. De o ruşine mare, ce mă-nconjura Spălata-i a mea faţă, cu a Ta iubire, Şi tot trecutul meu murdar Mi l-ai spălat, şi m-ai apropiat de Tine. Necazul m-a-nvăţat ce e iubirea Şi mila celor ce mă înconjurau, Să văd că sunt neputincios cu firea Şi am nevoie de iubirea lor. Necazul m-a-nvă...

Cine oare a creat Tot ce este minunat? Cerul plin cu stele-n noapte, Florile înmiresmate, Omul bun şi iubitor Plin de dragoste şi dor, Neaua albă sclipitoare, Vorba cea mângâietoare. Valurile înspumate, Căinţa pentru păcate, Adierea vântului, Cutezanţa gândului. Susurul izvoarelor, Saltul căprioarelor, Zâmbetul de copilaş Jucăuş şi drăgălaș, Cântecul înălţător, Focul cel mistuitor, Răsărit-apus de soare, Rouă, ploaie şi ninsoare, Păsări multe colorate, Peştii înotând prin ape... Este doar o întâmplare Tot ce este bun sub soare? Tot ce-i sfânt şi luminat, Însuşi Domnul ni le-a dat!

Omule, cât trăieşti În lume, să iubeşti Pe cel de lângă tine, La rău dar şi la bine. Să nu mai duşmăneşti, Sau cumva să urăşti, Lasă pe fiecare Cum i-a fost dat ce are. Chiar dacă vreo ispită Te pune la-ncercare, Cu calm şi cu răbdare, Tu dă-i o nepăsare.

Vârtejuri se făcu izvorul din inima mea și purtă în adâncuri, prin albia purificată a sufletului, toate ispitirile șarpelui și urmele mușcăturilor lui. Nemișcat, spiritul savura ieșirea din sine și Înălțarea!

Sfânta Parascheva este milostivă, Darnică și blândă Pe toți îi ajută Pe săraci îi împrumută Împarte daruri cerești Și pământești. Ea este ocotitoare, De patimi învingătoare. Spre Rai ne călăuzește, În credință ne întărește. Sfântă Parascheva, Te rugăm cu stăruință: Izbăvește-ne de suferință!

Smerenia din care curge Taina vieţii demiurge, Dă-mi-o Doamne mie care Te-am supărat fără-ncetare! Smereşte-mă ca pe Iov Cel care Te-a iubit fără istov, Că Tu eşti Viaţă şi Lumină Iar eu mărunt şi plin de vină; Trece ziua de amiază Duhul meu slăbit oftează Şi aproape de chindie Veşnic se închină Ţie! Humă sunt, un strop de glod Pomul rău şi fără rod, Mărunt ca bobul de nisip Căci toate, toate se-nfirip Într-o dumnezeiască-alcătuire Şi fără Tine nu e mântuire!

Tu ești un suflet bun și cald, ce are Tot timpul resurse de iubire și iertare, Și-aș vrea să-ți amintesc că TU și EU Suntem zidite de același DUMNEZEU.   Tu știi că dragostea ce cuibărește-n noi, De fiică, soră, soție sau mamă E ca un fir, atât de bine și de strîns legat Că nici un rău, de când e lumea nu l-a destrămat.   Să-ți amintesc că, prin ai tăi copii, Chiar de te stingi, prin ei vei dăinui. Știai că viața noastră după moarte Doar prin iubire merge mai departe.   În numele iubirii ce dă viață Primește aceste rânduri drept povață, Să treci prin viață cu iertare și iubire Și Dumnezeu te va iubi pe tine.