Poezii Creștin Ortodoxe

Hristos a Înviat! Este minunat! Hristos a Înviat! În lume s-a aflat! Lumina Sfântă De Paște, în fiecare an, La Ierusalim coboară, Sufletul se înfioară! Hristos a Înviat! Cu adevărat!

Fabulă O pisică torcătoare, Gingaşă, cu blana moale, Mieuna, cerând agale, La un câine, de măncare. Câinele, mai credincios, Luă carnea de pe-un os, Ce-l găsi cu osteneală Şi îi dete cu sfială: “- Ia, mănâncă, sora mea, Eu, oi mai găsi ceva!” “- Bucata ce tu mi-ai dat, O termin imediat! Deci, te du şi fugăreşte Vreun pui sau chiar un peşte Şi mi-l dă neapărat Până se va fi-nnoptat!” Câinele umil plecă, Hrana de o căută, Pentru sora lui drăguţă, Sărmana de pisicuţă. Şi după lungi căutări, Trudă multă, alergări, Îi aduse-un şoricel, Tot jucându-se cu el. “-De-aste feluri sunt sătulă, Adu-mi mâncare mai bună! Nu vezi cât de mult trudesc, N-am timp nici să lenevesc.” Dar deşi milos, ştim bine, Câinele-şi veni în fire; Şi-i răspunse imediat, Pe un ton cam răspicat: “-Dacă nu te cunoşteam, Poate, iată, te credeam; De vrei să ai de mâncare, Pleacă tu la vânătoare!” Pisica tot n-a plecat, Ci  la fel a procedat Şi uşor a păcălit Pe alt câine ce-a găsit. Cum putem ajuta oare O pisică rugătoa...

Ai plecat la Ceruri sus, cum se cuvenea, La fiul tău, Iisus, fiind Maica Sa. Ai plecat de pe pământ, dar şi-acum tu eşti Maica noastră bună care ne iubeşti. Cu dragoste ne veghezi, viaţa ne-o îndrumi, Spre liman ne îndreptezi, ne scapi de furtuni. Far ce tot călăuzeşti călători prin noapte, Ne ajuţi, ne izbăveşti de grele păcate. Fericită Tu să fii în Sfânta-Împărăţie! Iar de la oameni să ai multă bucurie!

Toţi vom muri, De astă lume Ne vom despărţi, Dar ne vom întâlni apoi, Cu Dumnezeu Şi noi între noi. La bine sau la rău, Fiecare cum a vieţuit, După felul său. De-am trăit cucernic Pe acest pământ, Vom ajunge toţi În Raiul cel Sfânt.

Fără milă vântul rece Smulge galbenele foi, De la munte trece, trece, Neîncetat turme de oi. Rândunelele în stoluri, Pregătite de lung drum, Fac grăbite mari ocoluri Zicând parcă "Rămas bun". Bruma pe neaşteptate Şi-a-ntins vălul argintiu, Peste florile mirate, Lăsând peste tot pustiu. Pe ogoare-i mare zarvă, Veselii culegători Trec prin proaspăta otavă La cules de popuşoi. Bang! Balang! răsună-n vale Glas de clopot repetat. Trecu vacanţa copile, Te poftesc iar la-nvăţat.

Ce mult doresc, să mă-ntâlnesc Cu Domnul meu, la El în ceruri, Să fiu şi eu un sfânt ceresc, Al Domnului în veacuri. Pământul mult ce mă apasă Cu greu în spate eu îl duc, Această clipă mă aşteaptă Când ăst' pământ va fi-n adânc. Dar astă clipă mult dorită Ce sufletul-mi râvneşte, Cu osteneală grea aşteaptă Cuvântul ce îl mântuieşte. O, bun al meu suspin, Ce dorul mi-l alini, O, lacrimă mângâietoare De Domnul mă apropii. Un timp n-am fost, n-am existat Aici, pe-acest pământ plin de păcat. O clipă am  fost, am existat Creştin, ostaşul botezat!

Un băiat bogat, Ajuns la majorat, Este cunoscut, Dar este tăcut. Este modest, Simplu și onest. E politicos, Deloc dușmănos. Pare mai retras, Are frumos glas. Școli înalte a urmat.  Vrea să fie Împărat? El nu asta își dorește, Deși pe toţi îi prețuiește!