Poezii Creștin Ortodoxe

Nu Te iubesc, căci dacă Te-aş iubi, Ar trebui ca să vorbesc mereu cu Tine. Simţind adânca dragoste ce Tu mi-o porţi Şi stând sub dulcea-ţi ocrotire. Nu Te iubesc, căci nu alerg spre Tine Când sufletul mi-e liniştit şi cald. Doar când furtuni ajung pe cerul vieţii mele, Atunci cu desnădejde în genunchi îţi cad. Şi cât mi-ai dat din darurile Tale, De câte ori, cu bucurii m-ai mângâiat, În viaţa plină de neprevăzut şi de primejdii De tot ce-i rău, cu harul Tău m-ai apărat. De ce nu Te iubesc Iisuse Când ştiu că pentru mine mult ai suferit, Ca să mă scapi din chinul veşnic Ce pentru lume fost-a hărăzit? Nu pot, Tu ştii că firea mea e slabă Şi că iubeşte tot ce-i trecător. Dar vreau ca să îmi dai putere Doamne Să Te iubesc, că mult îţi sunt dator.

Patruzeci de sfinţi ce-aşteptaţi smeriţi la schit din poiană, unde nu e iarnă, fierbinţi lăcrimări din mii lumânări, lăcrimări de ceară la slujbă de seară, când sunt pomeniţi cei nespovediţi, la priveghere, ceas de tăcere, când până la mine s-aude cum vine pasul greu din cer, îngerul stingher frângând câte-o viaţă înspre dimineaţă. În nisip de stele, luna printre ele stă împotmolită de vrăji împietrită, planete sinistre vâslesc înainte. Patruzeci de sfinţi ce-aşteptaţi smeriţi la schit din poiană, unde nu e iarnă, aprindeţi tăciunii rupând vrajă lunii- fire de mătase din raze sunt trase, pe ele coboară câte-o stea fugară atunci când mai moare un împărat mare. Rugaţi pe Slăvitul să-mi vină Ursitul în zi de Florii, când, peste câmpii, cerul greu de floare plouă cu petale. Iată, El să vină şezând pe asină, alături de-un mânz să vină la prânz, petale în zbor să-I facă covor, unde să păşească slava Lui cereasca. Răsări soare mare, răsări sfinte tare, nouăzeci de raze să mă lumineze: două la...

Măicuţa Sfântă mă vedea eu nu ştiam, dar Ea era de faţă Şi suferinţa-mi asculta, apoi cu lacrimi la Domnul se ruga ca să mă ierte iar şi să m-ajute-ndată. Iar eu cum stam şi aşteptam pedeapsa cuvenită, În loc de chinuri, de durere, deodată văd că mi se-aduc pe tavă cu zâmbet vesel şi plăcere, doar daruri. O, câtă mângâiere! Cu câtă dragoste şi milă am fost eu răsplătită. Tu, Maică Preacurată, În veci să fii slăvită!

Măiestria Ziditorului se vede în om, la orice floare, ori fiinţă ce viaţă are. El prin cuvânt a zidit lumea şi întreg Universul; Din marea Sa iubire A creat omul după a Lui asemănare.

Hristos ar vrea Ca să vorbim mai des cu El, Să îl chemăm în rugăciune; Ar vrea să Îl iubim mai mult, Să îi urmăm prin fapte bune; Ar vrea să îi iertăm pe toţi, Cum şi El a iertat Chiar pe aceia care Cumplit L-au chinuit, Deşi era nevinovat.

De la trei ani, la grădiniţă am cunoscut multe grupe de copii: grupa mică, grupa mare şi grupe mijlocii. Când am ajuns la şcoală am cunoscut grupe de sânge. Fiecare om cu grupa proprie, care se poate potrivi, sau nu, cu alta. Cu timpul am aflat că prin transfuzie se pot salva vieţi. Cine este sănătos, poate deveni donator de sânge. Sângele donat se regenerează; Nu-ţi dai seama de valoarea transfuziei, decât dacă ai nevoie de ea şi te salvează. Gândul bun poate să vină pe neaşteptate, Neimpus, printr-un gând de la Dumnezeu- Dă-le, Doamne, gând bun celor care pot să doneze sânge pentru transfuzie!

Maicii Domnului  Dacă m-aș ruga  Din toată Inima mea, Nicio suferinţă Nu aș mai avea, Tot ce am nevoie Ea îmi poate da. Și nu doar fericire Pe acest pământ, Dacă vrea, m-ar duce În Raiul cel sfânt!