Poezii Creștin Ortodoxe

Măicuţa Sfântă mă vedea eu nu ştiam, dar Ea era de faţă Şi suferinţa-mi asculta, apoi cu lacrimi la Domnul se ruga ca să mă ierte iar şi să m-ajute-ndată. Iar eu cum stam şi aşteptam pedeapsa cuvenită, În loc de chinuri, de durere, deodată văd că mi se-aduc pe tavă cu zâmbet vesel şi plăcere, doar daruri. O, câtă mângâiere! Cu câtă dragoste şi milă am fost eu răsplătită. Tu, Maică Preacurată, În veci să fii slăvită!

Măiestria Ziditorului se vede în om, la orice floare, ori fiinţă ce viaţă are. El prin cuvânt a zidit lumea şi întreg Universul; Din marea Sa iubire A creat omul după a Lui asemănare.

Hristos ar vrea Ca să vorbim mai des cu El, Să îl chemăm în rugăciune; Ar vrea să Îl iubim mai mult, Să îi urmăm prin fapte bune; Ar vrea să îi iertăm pe toţi, Cum şi El a iertat Chiar pe aceia care Cumplit L-au chinuit, Deşi era nevinovat.

De la trei ani, la grădiniţă am cunoscut multe grupe de copii: grupa mică, grupa mare şi grupe mijlocii. Când am ajuns la şcoală am cunoscut grupe de sânge. Fiecare om cu grupa proprie, care se poate potrivi, sau nu, cu alta. Cu timpul am aflat că prin transfuzie se pot salva vieţi. Cine este sănătos, poate deveni donator de sânge. Sângele donat se regenerează; Nu-ţi dai seama de valoarea transfuziei, decât dacă ai nevoie de ea şi te salvează. Gândul bun poate să vină pe neaşteptate, Neimpus, printr-un gând de la Dumnezeu- Dă-le, Doamne, gând bun celor care pot să doneze sânge pentru transfuzie!

Maicii Domnului  Dacă m-aș ruga  Din toată Inima mea, Nicio suferinţă Nu aș mai avea, Tot ce am nevoie Ea îmi poate da. Și nu doar fericire Pe acest pământ, Dacă vrea, m-ar duce În Raiul cel sfânt!

Un copac - bătrân era, Liniștit se legăna, Dar o furtună mare Îl amenința. Vântul tare se apropia, Multe crengi i le rupea. Pe acel pom maiestuos Din rădăcini nu l-a scos Bine înfipte în pământ, N-au fost răpuse de vânt!

Degeaba am strigăt spre infinit, De nicăieri tu nu auzi chemarea, nu mai aștept minuni, un singur dor sublim să vină înspre mine, cu creangă de măslin. salută-mă prin Morse, Hai! bate-mi în perete, cu fiecare sunet ce pumnul tău îl scoate, cu mine ești aici, și-mi dai putere, Doamne. și știi că ți-aș răspunde, dar mâinile-s legate cu pieptul la perete, ascultă-l tu cum bate. degeaba-s pumnii strânși, căci nu mai am putere, și-n vorbe mi-ai răspunde, în ceasul Învierii. Salută-mă prin Morse, atât mai vreau și-aștept să te-ntăreasca Domnul, poemul l-am bătut cu inima din piept.