Poezii Creștin Ortodoxe

Când mâhnirea te cuprinde Şi în suflet este ger, Ridică-ţi degrabă mintea Către Cel de Sus, din Cer. Dacă vijelie mare Se porneşte-n jurul tău, Tu Îl roagă să îţi ierte Dacă ai făcut vreun rău. La liman de nu ajungi Într-o  încercare mare, Iar, la Dumnezeu insistă, El e plin de îndurare!

Iertând oricui, Vom fi iertaţi, De orice rău Vom fi scăpaţi. Dăruind, vom dobândi mai mult decât am dori. Iubind pe toţi, vom fi iubiţi şi vom putea fi fericiți!

Pâlpâie o flacără timidă Umbrele se-nchină la icoană Oprite grijile din goană S-au închis în câte o firidă. Tremură şi sufletul ca ceara Binecuvântarea curge ca un har Psalmii de credinţă din altar Luminează feţele cu seara Jertfa lumânării, purpuriu Razele aruncă pe pereţi Suferinţa din atâtea vieţi Să facă roditor acest pustiu Doamne curăţeşte-ne de vină Smerenia ne-aşează în genunchi Lumânarea arde ca un trunchi Noduros, în valuri de lumină Doamne dă-mi puterea ca să ard Răutatea fiecărei zile Asemeni adierilor subtile Crusta de păcate ca un fard!

Tu, neam frumos și aspru încercat Ce ai un singur Domn, pe Dumnezeu, În timp ce parcă toate s-au schimbat, Tu ai purtat în suflet Crezul tău.   De la cîmpie pînă-n vîrf de munte Stau mărturie sfîntă peste veacuri,  Prin văi ascunse și prin mîndre sate, Străvechi biserici, vechi cetăți și datini.   Timp, după timp, Cezarului i-ai dat, Dar n-ai uitat nicicînd de crezul tău, Biserici mîndre tu ai ridicat Ofrande pentru bunul Dumnezeu.   Drept metereze-s turle de biserici Străjeri sunt sfinții anume zugrăviți,  Și-n fața Crucii ce se-nalță către ceruri Ne închinăm smeriți, dar ocrotiți.   La temelia neamului stă scrisă Credința noastră către Dumnezeu,  Căci mîntuirea ce ne-a fost promisă O împărtășim cu toții prin Fiul Său.   Să ne unim în suflet și în gînd, Un dar, din darul nostru Domnului,  E timpul meu și-al tău pe-acest pămînt Un dar spre Catedrala Neamului.   O Românie dragă, sfântă țară Tu ești grădina Maicii Domnului,  Înalță ru...

Orice om în a sa viață Pe pămînt cât a trăit, L-a încercat cumva ispita Sau chiar el a ispitit. Tulburat de a ta soartă, Din orice nemulțumit, Todeauna tinzi să crezi Că doar tu ai pătimit. Celuilalt de lîngă tine, Îi atribui tot ce-i rău, Tu ești cel mai pătimit, Tu ești ispitit mereu. El e cel ce te-nvrăjbește, Tu nu ești un învrăjbit, El gândește rău de tine, Tu nicicînd nu ai gândit. Judecând mereu pe altul, Singur tu te-ai osîndit. Care-i partea ta de vină Pătimaș sau pătimit?

Nu judeca, căci nu cunoşti, Nu ştii tot adevărul. Dumnezeu va judeca, El e Judecătorul.

Eşti soarele din rouă ce buzele îmi răcoreşti, Eşti crinul frumuseţii în care florile se oglindesc, Eşti marea cea adâncă ce-n ea comori se  adâncesc, Eşti dimineaţă însorită în care tu îmi străluceşti. Eşti cerul meu senin şi steagul alb al păcii, Eşti luna de pe cer ce mă veghezi în noapte, Eşti cântul păsărilor ce mă trezesc în şoapte, Eşti liniştea din  noapte ce contemplezi iubirii. Eşti mantia aleasă, pe nori de vânt purtată, Eşti soarele-n amurg ce roşu plâns se pleacă, Eşti glasul fericirii ce-aş vrea să nu mai tacă, Eşti clipa veşniciei, iubirii mele  dăruită. Eşti dor al lacrimilor mele vărsate din iubire, Eşti taina regăsirii umbrită de speranţă, Eşti marea împlinire a tot ce este viaţă, Eşti totul pentru mine şi ţie-ţi sunt iubire.