Poezii Creștin Ortodoxe

Îmi plec genunchii la pământ, Că ziua este spre sfârşit Şi, Doamne, eu acuma plâng Pentru toate cât ţi-am greşit. Tu ştii că sunt neputincios, Porunca Ta am încălcat Prin toate, azi, eu ţi-am greşit, Pe Duhul Sfânt l-am întristat. Mă iartă, Domnul meu Prea Sfânt, De toate câte ţi-am greşit. Că om sunt eu, și, pe pământ, Supus e omul a greşi. Sunt tânăr şi minte n-am ca să pricep Că mare e ispita Şi în păcate tot petrec, Viaţa mi-o duc în zadar. Şi multe am greşit eu azi, Pe al Tău nume m-am jurat Şi-mi curg lacrimi pe obraz Că mult prea greu te-am supărat. Te-am hulit îm gândul meu Pentru puţina mea credinţă, Când dădusei eu de greu N-am crezut în biruinţă. Pe cel de aproape l-am întristat Cu vorba şi privirea, L-am clevetit, l-am judecat Zicând mereu: aşa e omenirea. Minciuna pus-a stăpânire Şi m-a însoţit la pas mereu, Minţind mereu, uitând de Tine, Uitând că fac un mare rău. O, vai şi lenea iar m-a stăpânit, De rugăciune nu m-am îngrijit, Cu mintea am fost împrăştiat La rugăciune câ...

Dacă astăzi voi pierde tot ce am pe pământ, Nimic nu iubesc mai mult ca pe Tine, Pe Tine, Doamne, nu te voi pierde nicicând, Căci Tu dăinui, Iisuse, de-a pururi în mine; Credinţa din suflet în veci va rămâne, Cum mila Ta din veac până-n veac De la poporul creştin, la popoare păgâne, La tânăr, bătrân, bogat sau sărac. Căci Tu eşti Domnul veşnic şi sfânt, Mântuitorul nostru slăvit şi-nchinat, Care-ai venit la noi din cer pe pământ Şi prin moarte, de moarte pe noi ne-ai scăpat. Slavă ţie multmilostive Stăpâne, Slavă ţie preabunule Dumnezeu, Care prin Cruce, moarte-ai primit pentru mine, Slavă ţie Iisuse, Mântuitorul meu! Dacă astăzi voi pierde tot ce am pe pământ, Credinţa din suflet în veci va rămâne, Căci Tu eşti Domnul veşnic şi sfânt Slavă ţie multmilostive Stăpâne!

Mai mulți dacă ne-am ruga, De grele necazuri am scăpa. Noul An să vă găsească În credința strămoșească, Voioși, cu inima senină Și de bucurie plină! Cu gânduri de împăcare Și în suflet sărbătoare. În rugăciuni sfinte, curate, Către Domnul îndreptate! Maica Domnului și sfinții Săi Să fie prietenii tăi!

Ioan trimite urări de bine la şapte Biserici. În Patmos are cereasca arătare. El vede pe Fiul Omului între şapte sfeşnice, având în mâna dreapta şapte stele. 1. Tatăl a descoperit cele ce vor să vină, Fiul le-a trimis trimis prin înger de lumină robului Său Ioan prin înger de lumină… 2. Dumnezeu le-a descoperit la vremea potrivită lui Iisus Hristos în dragostea nemărginită Fiului iubit al Său în dragostea nemărginită… 3. Fericit cel ce citeşte şi cel ce ascultă, cuvintele proorociei căci vremea este scurtă, cel ce le păstrează, căci vremea este scurtă. 4. Ioan, urare celor şapte Biserici creştine, har vouă şi pace de la Cel ce vine, de la Cel ce era şi de la Cel ce vine. 5. De la cele şapte duhuri nepământeşti, har şi pace de la cele şapte duhuri cereşti, dinaintea tronului, cele şapte duhuri cereşti… 6. Şi de la Cel dintâi născut în veci Iisus Hristos, Domn al împăraţilor şi martor credincios, Domnul nostru Iisus, martorul Cel credincios… 7. Domnul cel Care ne iubeşte şi ne-a dezlegat...

Maică Sfântă , iartă-ne, Din necazuri scoate-ne, De boli Tu ne izbăveşte, Ruga iar ne-o împlineşte! Pentru cei care-au plecat, Roagă-te neîncetat Către Fiul Tău iubit Să le ierte ce-au greşit! La a doua Lui venire Să le-aducă izbăvire  De-orice chin şi suferinţă. Împlineşte-a lor dorinţă! Iar când vom pleca şi noi, Din al vieţii greu şuvoi, Să ne vii în ajutor, Să trecem pragul uşor!

Am nevoie de Tine, De Sfânt ajutorul Tãu, Sã nu mã pãrãseşti, Iisuse, Şi sã mã biruie cel rãu. Ajuta-mã ca sã fac faţã, Tuturor încercãrilor ce vin Şi-n totdeauna în viaţã La Tine, eu, mereu sã ţin. Am nevoie de dragostea Ta, Pe care vãd cã mi-o arãţi, În fiecare zi trezindu-mã Şi imnuri înãlţându-Ţi. Am nevoie de-a Ta cãldura sufleteascã, Sã Te simt pururea lângã mine, Sã fac voia Ta cea cereascã Şi sã fiu mereu lângã Tine. Amin.

Scoală suflete al meu Şi laudă pe Dumnezeu, Că te-a binecuvâtat Cu un dar preaminunat, Astăzi te-a învrednicit, De te-ai şi împărtăşit. Ai primit suflete-n tine Pe Cel ce ţi-a făcut bine. Mare binecuvâtare Pe care omul o are, Este ca să Îl primească Pe Hristos, să-i dăruiască Trupul şi Sângele Său, Pentru a fi un om nou, Pentru a se curăţi Făr’ de păcat a vieţui. Pentru a fi luminat, Din păcate ridicat Şi a–i fi de mântuire, Acum şi-n Împărăţie.