Mi-e tare, tare dor
Din cerul Tău căzând, cel mai de jos, Doamne, eu sunt cel mai păcătos Că după sfântul Tău supliciu Nu Ţi-am adus un cât de mic serviciu. La vreme de Calvar eram alături Cu farisei, cu cerşetori şi alte pături, Ce Te huleau, parcă ieşiţi din minţi, Cum fiii-i persecută pe Părinţi; Când universul şi-a fost frânt o roată Am strigat şi eu cu-această gloată: – Crucificaţi-L pe Iisus, Căci gloria Lui astăzi a apus! Voiau şi ei, voiam şi eu Să-L omorâm pe Dumnezeu, Izvorul cel de-viaţă-dătător! De-atuncea plâng şi mă-nfior! Mă tângui şi Te cat întruna Inima-mi suspină precum struna Care-a rămas atâta: cu o coardă; Tu Doamne ai iertat această hoardă! Dar am aflat de Învierea-Ţi sfântă Ca un cuţit ce lama şi-o împlântă În carnea noastră plină de păcat Când toţi rosteau: Iisus a înviat! Îţi ofer în suflet adăpost, Că nu mai sunt acel care am fost Acceptă-mă oricât de nefiresc Tot restul vieţii voi să Te slujesc! Te-am supărat şi mă-nspăimânt Că văd şi astăzi Sângele Tău Sfânt Cum picură din ceru...