Poezii Creștin Ortodoxe

Îmi este trupul greu şi inert, ca la îngropăciune, Iar sufletul uşor şi luminos precum o rugăciune… Trupul plin de dorinţe mă trage în jos, ca să pier… Sufletul se înalţă pe aripi de îngeri, la Cer… Între trup şi suflet este o delicată scară, Pe care voinţa mea urcă mereu şi coboară… Între Rai şi Pământ este-o scară înaltă, de Sus, Pe care tot timpul,  coboară Domnul Iisus… Între om şi Dumnezeu este o scară nevăzută, Împodobită şi binecuvântată de Duhul Sfânt, Este însăşi  Maria, Maica Preacurată şi Sfântă, Ea uneşte prin rugăciune blândă , Cerul  de  Pământ…

Ai plecat la Domnul, Rai de Bucurie, Inima îmi plânge cu lacrimi o mie, Lãsat-ai  în urmã,  mir  duhovnicesc, Sufletul sã mi-l clãtesc… Ai vorbit despre Înviere şi ai înviat… Ai trecut prin lume zâmbind, blând şi neplecat… Chemat-ai întruna Duhul Sfânt să vină, Să ne umple viaţa, de Har şi Lumină… Dar în Ceruri grabnic, locul ţi s-a pus, Aproape de Tronul Domnului Iisus, Ca să fii de-a pururi la El  rugător, Pentru noi, cei…  plânşi de dor… Poezie dedicată părintelui duhovnic Teofil Părăian, Apostolul bucuriei.

sălaşul Maicii Domnului şi inima mea Muntele Athos, e împletit din curcubee, E ca  o preafrumoasã, albă, orhidee… El a’nflorit de-acum, nepãmântesc, Ca sã îl vãd, aşa cum îl iubesc… Atunci când coboarã Maica Sfantã pe pãmânt, Vârful îi este-acoperit de-un nor alb şi sfânt, Care-i de fapt o-ntraripatã adunare, De îngeri şi de heruvimi, pânã spre mare… Ei cântă-ncet, încât abia se-aude versul lor, Şi e venit chiar dintr-un  colţ de Rai, cerescul nor, Razele aurii ce ies din el, încãlzesc vieţi Şi privitorii, rămaşi fãrã grai, devin poeţi… Din stâncile umblate de a lor cãutare, Au răsărit, înlãcrimate, dulci izvoare… Din inimile lor fierbinţi ca un tăciune, A izvorât un mare-ocean de rugăciune… Pietrele sunt într-o mereu-îmbrãţişare Şi se întrepãtrund, de-atâta-nfiorare… Copacii-s înfloriţi, înmiresmându-se-ntre ei Şi drumurile-s albe, precum un şir de miei… Iarba, e de un verde, abia acum nãscut, Iar cerul se sfârşeşte în Raiul nevãzut… Dar marea, ce se zbate val după val, i-un ...