Poezii Creștin Ortodoxe

Tu te-ai născut pe lume Ca să ne mântuieşti Şi voia Tatălui din ceruri De-a pururi să-mplineşti. Ce ar fi fost lumea Fără de Tine-acum? Poate o mare de lacrimi, Un munte-înalt de fum. Preasfântă Maică Ajută-ne mereu! Urcuşul către Domnul Devine tot mai greu. Dă-ne tărie şi răbdare Lupta bună să luptăm, La grele încercări Biruinţă să aflăm.

Măicuţa Sfântă mă vedea eu nu ştiam, dar Ea era de faţă Şi suferinţa-mi asculta, apoi cu lacrimi la Domnul se ruga ca să mă ierte iar şi să m-ajute-ndată. Iar eu cum stam şi aşteptam pedeapsa cuvenită, În loc de chinuri, de durere, deodată văd că mi se-aduc pe tavă cu zâmbet vesel şi plăcere, doar daruri. O, câtă mângâiere! Cu câtă dragoste şi milă am fost eu răsplătită. Tu, Maică Preacurată, În veci să fii slăvită!

Măiestria Ziditorului se vede în om, la orice floare, ori fiinţă ce viaţă are. El prin cuvânt a zidit lumea şi întreg Universul; Din marea Sa iubire A creat omul după a Lui asemănare.

Hristos ar vrea Ca să vorbim mai des cu El, Să îl chemăm în rugăciune; Ar vrea să Îl iubim mai mult, Să îi urmăm prin fapte bune; Ar vrea să îi iertăm pe toţi, Cum şi El a iertat Chiar pe aceia care Cumplit L-au chinuit, Deşi era nevinovat.

De la trei ani, la grădiniţă am cunoscut multe grupe de copii: grupa mică, grupa mare şi grupe mijlocii. Când am ajuns la şcoală am cunoscut grupe de sânge. Fiecare om cu grupa proprie, care se poate potrivi, sau nu, cu alta. Cu timpul am aflat că prin transfuzie se pot salva vieţi. Cine este sănătos, poate deveni donator de sânge. Sângele donat se regenerează; Nu-ţi dai seama de valoarea transfuziei, decât dacă ai nevoie de ea şi te salvează. Gândul bun poate să vină pe neaşteptate, Neimpus, printr-un gând de la Dumnezeu- Dă-le, Doamne, gând bun celor care pot să doneze sânge pentru transfuzie!

Maicii Domnului  Dacă m-aș ruga  Din toată Inima mea, Nicio suferinţă Nu aș mai avea, Tot ce am nevoie Ea îmi poate da. Și nu doar fericire Pe acest pământ, Dacă vrea, m-ar duce În Raiul cel sfânt!

Un copac - bătrân era, Liniștit se legăna, Dar o furtună mare Îl amenința. Vântul tare se apropia, Multe crengi i le rupea. Pe acel pom maiestuos Din rădăcini nu l-a scos Bine înfipte în pământ, N-au fost răpuse de vânt!

Sfinte al lui Dumnezeu Deşi nu sunt vrednic eu, Ştiu că eşti un mare sfânt Care ne ajuţi oricând. Minuni multe ai făcut, În primejdii ne eşti scut, Ne ajuţi în supărări, Ne îndrumi pe noi cărări. Te rog nu ne părăsi Şi ne-ajută a găsi Calea către Împărăţie, Cu Hristos, în Veşnicie!

Din Cer vuiet a venit Limbi de foc s-au răspândit Peste Apostolii lui Hristos, Ce I se rugau pios! Duhul Sfânt i-a învăluit, I-a sfinţit, i-a întărit, Ca în lume să pornească, Şi să propovăduiască. Oile să I le-adune, Ori de-s rele, ori de-s bune Şi în staulul Său Sfânt, Să le-adape pe Pământ. Din izvorul nemuririi Şi cu flacăra iubirii, Tot cu drag să le îndrume Către-aleasa Lui păşune. Trandafiri se deschideau, Dulci miresme dăruiau, Ucenicii împărţeau Harul Sfânt cui îl doreau. Crinul Alb iar înflorea, Maica Sfântă alina Suflete îndurerate, Greu robite de păcate. Soarele viu strălucea, Lumea el o lumina; Oameni mulţi au cunoscut, Adevărul au văzut!

Tot ce vrei poţi ca să ai pe pământ, dar şi în Rai. Aici totu-i trecător, nesigur şi schimbător. Dar în Rai e fericire, adevăr şi nemurire. Mai mult decât tu doreşti acolo poţi să găseşti. Şi nu e atât de greu să ajungi unde-ţi spun eu Numai tu de vei voi şi frumos vei vieţui. De păcat să ne ferim și virtuţi să dobândim, Pe Dumnezeu să-l cinstim, pentru tot să-i mulţumim. El este-al nostru Creator şi de oameni iubitor. Pe semeni să-i ajutăm, noi să nu îi supărăm. Căci mulţi sunt greu încercaţi, de necaz împovăraţi. Pentru ei să ne rugăm, povara s-o uşurăm. Celor care ne-au greşit, să-i iertăm necontenit. Cu râvnă noi să muncim, bogăţii să nu dorim. Iar de ai grea supărare, cere-a Domnului îndurare. El cui cere cu credinţă împlineşte-a lui dorinţă!

Maica Domnului miloasă Şi de oameni iubitoare, Preacurată, preafrumoasă, Tu ne fii ocrotitoare! Ştim că noi nu merităm, Maică sfântă, să ne-asculţi, Dar cu smerenie te rugăm Ca mereu să ne ajuţi. Te rugăm ca să ne ierţi Şi a noastră îndrăzneală; Nu am vrea ca să ne cerţi, Ci fii nouă sprijineală. Deşi la Cer ai plecat, La Fiul tău cel iubit, De oameni nu te-ai depărtat, Ne ajuţi necontenit!

Cea mai mare suferință A avut-o Iisus Hristos! El a luat pe Crucea Sa Toate păcatele omenirii, Fără să accepte Să-L ajute cineva. Chiar de Dumnezeu Tatăl, Cu voia Lui, a fost părăsit. Dar după Răstignire, El a Înviat, Arătându-și puterea Sa De Ceresc Împărat! Cine pe Iisus cheamă în ajutor Primește alinare și izbăvire În orice suferinţă El ne ajută să ducem Crucea vieții Celor ce Îi urmăm Cu bună credință.

Hristos a Înviat! Este minunat! Hristos a Înviat! În lume s-a aflat! Lumina Sfântă De Paște, în fiecare an, La Ierusalim coboară, Sufletul se înfioară! Hristos a Înviat! Cu adevărat!

Fabulă O pisică torcătoare, Gingaşă, cu blana moale, Mieuna, cerând agale, La un câine, de măncare. Câinele, mai credincios, Luă carnea de pe-un os, Ce-l găsi cu osteneală Şi îi dete cu sfială: “- Ia, mănâncă, sora mea, Eu, oi mai găsi ceva!” “- Bucata ce tu mi-ai dat, O termin imediat! Deci, te du şi fugăreşte Vreun pui sau chiar un peşte Şi mi-l dă neapărat Până se va fi-nnoptat!” Câinele umil plecă, Hrana de o căută, Pentru sora lui drăguţă, Sărmana de pisicuţă. Şi după lungi căutări, Trudă multă, alergări, Îi aduse-un şoricel, Tot jucându-se cu el. “-De-aste feluri sunt sătulă, Adu-mi mâncare mai bună! Nu vezi cât de mult trudesc, N-am timp nici să lenevesc.” Dar deşi milos, ştim bine, Câinele-şi veni în fire; Şi-i răspunse imediat, Pe un ton cam răspicat: “-Dacă nu te cunoşteam, Poate, iată, te credeam; De vrei să ai de mâncare, Pleacă tu la vânătoare!” Pisica tot n-a plecat, Ci  la fel a procedat Şi uşor a păcălit Pe alt câine ce-a găsit. Cum putem ajuta oare O pisică rugătoa...

Ai plecat la Ceruri sus, cum se cuvenea, La fiul tău, Iisus, fiind Maica Sa. Ai plecat de pe pământ, dar şi-acum tu eşti Maica noastră bună care ne iubeşti. Cu dragoste ne veghezi, viaţa ne-o îndrumi, Spre liman ne îndreptezi, ne scapi de furtuni. Far ce tot călăuzeşti călători prin noapte, Ne ajuţi, ne izbăveşti de grele păcate. Fericită Tu să fii în Sfânta-Împărăţie! Iar de la oameni să ai multă bucurie!

Toţi vom muri, De astă lume Ne vom despărţi, Dar ne vom întâlni apoi, Cu Dumnezeu Şi noi între noi. La bine sau la rău, Fiecare cum a vieţuit, După felul său. De-am trăit cucernic Pe acest pământ, Vom ajunge toţi În Raiul cel Sfânt.

Un băiat bogat, Ajuns la majorat, Este cunoscut, Dar este tăcut. Este modest, Simplu și onest. E politicos, Deloc dușmănos. Pare mai retras, Are frumos glas. Școli înalte a urmat.  Vrea să fie Împărat? El nu asta își dorește, Deși pe toţi îi prețuiește!

Maica Domnului preabună, Tu ce porţi pe cap cunună Cu stele împodobită, De toţi Sfinţii eşti mărită! Maica Domnului aleasă, Cerească Împărăteasă, Fiul Tău e Dumnezeu, Lângă Tine e mereu! El ţi-ascultă ruga Ta Îndeplinindu-ţi dorinţa. Pe-a Lui Maică o iubeşte Şi pururea o slăveşte! Dacă Ei te vei ruga, Mila Îi vei câştiga. Omului care-o cinsteşte, Bucurii îi dăruieşte! Celor care i se roagă Îi ajută viaţa-ntreagă Nicicând nu îi părăseşte, De necazuri îi fereşte!

Printre stâncile pietroase, Mergând prin pădure dus, Duhul Sfânt parcă te-ndeamnă Ca să urci mereu mai sus. Acolo,  într-o stâncă tare O chilie şi-a săpat Şi mulţi ani, şi multe zile Un călugăr s-a rugat. Antonie se numeşte, Iară locul cel de preţ Este Iezerul de Vâlcea Haideţi toţi să îl vedeţi! Cine ajunge acolo Nu va regreta, Ajutor şi binecuvântare, Sfântul îi va da. El, nespus, în toată viaţa Pe Hristos mult a iubit. Pentru slava Lui cea mare Pe sine s-a tot jertfit. Pe un altar foarte mic, El Cerul a coborât, Căci acolo săvârşea Liturghia, în chip smerit. Pe pământ el nu mai este, Dar s-a dus la Domnul, sus Şi de-acolo se tot roagă Pentru oameni, lui Iisus. Chiar şi râul ne şopteşte Că există Dumnezeu Şi tot pomul ce foşneşte Lăudându-L tot mereu. Iară frunze colorate Într-un fel foarte firesc, Te aruncă fără ştire În 'cel rai dumnezeesc. Noi creştinii mult dorim Pe Domnul să-L lăudăm, La cele bune gândind, Pe semeni să-i ajutăm. Pentru că eu nu am lacrimi Ca să-L plângă pe I...

Ai mei sârguitori "prieteni", Care doar binele-mi doresc Şi care în scurtimea vieţii Cu dor nespus mă însoţesc, Ca să îmi facă iar un "bine" Preamult şi azi se străduiesc. Ajută-mă, Iisuse, Pe nimeni eu să nu urăsc, Ci singur, doar păcatul. Iar oamenii să îi iubesc! Păcatele cu noi se luptă Şi pun adesea stăpânire, Chiar dacă noi nu vrem, Peste firava noastră fire.