Poezii Creștin Ortodoxe

Multe lucruri scumpe un copil avea, Dar la unul, el, mai ales ţinea: Un baston de lemn învechit, Ce de-al său bunic era folosit. Într-o zi de iarnă, când gheaţă era, Cu al său bunic, pe lac se plimba; Când, deodată, gheaţa pe loc s-a crăpat, Iar copilul în apă a alunecat. Dar bunicul lui repede a-ntins Bastonul ce-l avea, şi-ndată l-a prins; De la grav înec el a fost salvat! Bunicul însă nu a rezistat, Căci de încercare şi de boli slăbit, Doar puţine zile el a mai trăit. De atunci, copilul, bastonul a păstrat, Amintire vie că l-a ajutat. Tot aşa Hristos viaţa şi-a jertfit, Pe-o Cruce de lemn fiind Răstignit! Pe noi de la moarte ca să ne salveze, Spre Raiul ceresc să ne îndrepteze! De-atunci Sfanta Cruce  Este mult cinstită, De Îngeri și oameni Va fi în veci slăvită!

Gingaşe flori ce azi împodobiţi Cinstita Cruce în biserica străbună, Ce fericite trebuie să fiţi, Că v-aţi făcut Mântuitorului cunună. Crucea care atunci, la Răstignire, Era cumplit însângerată, Acum, de multe, minunate flori, Cu dor aprins e-nconjurată! Iar în curând va apărea Pe cer, în slavă negrăită, Sfârşitul lumii ea va anunţa Şi judecata cea nepărtinită!