Eu pot să visez, să scriu, Să citesc, chiar să muncesc, Ţie Doamne să mă rog, Eu nu pot, deşi doresc. Mintea-mi este prea-ntinată, Sufletul e prins de patimi, Iară Tu – curat ca neaua, Să mă spăl, îmi trebui’ lacrimi. Voinţa mi-e adormită, Inima de gheaţă prinsă, Mă prinde somnul cu totul, Deşi candela-i aprinsă. Ştiu Doamne că Tu ai vrea Cu mine de vorbă-a sta, Să-mi asculţi orice durere, Să-mi dai leac şi mângâiere. Dă-mi putere ca să-ţi spun Ce-am în suflet rău sau bun, Căci eu cred că mă iubeşti Şi-a mea rugă o-mplineşti.