Poezii Creștin Ortodoxe

Florile zâmbeasc, Celor care le privesc Bucurie dăruiesc! Suave flori, Ca să ne înveselească Se trezesc în zori. Își deschid petale curate, Multe sunt parfumate, Și frumos colorate. Când unele se ofilesc, Alte flori, în lume, Din nou cresc. Florile, deși trecătoare, Nimeni, ca ele, Așa daruri nu are! Se fac și flori artificiale, Dar nu au viață Ca cele naturale. Florile mai fericite Sunt cele De lumina soarelui învăluite. Ele vestesc cu bucurie Că există gingășie,  Frumusețe, armonie! Multe flori cresc pe Pământ, Dar cele nemuritoare Viețuiesc în Raiul sfânt! Florile, in taină, Multe le vorbesc Celor ce le prețuiesc!

Flori, în taină, iar vorbesc, În ascuns se sfătuiesc, Cum e bine să se poarte Ca să fie admirate!

Flori frumoase au aflat Că Hristos a Înviat! Și acum se pregătesc  În haine noi se gătesc.

Dimineaţa începe c-o rază de soare, Florile îşi deschid suave petale; Domnul ne dă lumină, Cerească binecuvântare. Mirosul lor plăcut, viu parfumat Este de oameni mult admirat; Harul cel Sfânt pătrunde în inimi În chip minunat. Râd flori înveşmântate În colorate petale. Sub sclipiri vesele de soare; Taina credinţei, cât e de mare!