Poezii Creștin Ortodoxe

Drumul către Rai Este drumul bun, L-au străbătut cu râvnă Mulți sfinți până acum. Pentru adevăr și credință Au dus aspră nevoință. Chiar și viața și-au jertfit Pentru Hristos cel dorit!

Mama este ființa cea mai sfântă, Este iubitoare, blândă. Pe copii dacă îi ceartă, Pe calea bună îi îndreaptă. Pe-ai săi fii ea îi iubește Viața pentru ei și-o jertfește, Pentru ei se ostenește Cele de folos le dăruiește. De dureri vrea să-i ferească, Vindecare să găsească. Suferința lor o chinuiește, Bucuria lor o înveselește. Orice mamă bună știe Că există o Marie , Care greu a suferit Pentru Fiul răstignit! Ea pe orice mamă poate ajuta În orice împrejurare grea! Fiul Ei mult o cinstește Ruga-i sfântă o împlinește!

Gingaşe flori ce azi împodobiţi Cinstita Cruce în biserica străbună, Ce fericite trebuie să fiţi, Că v-aţi făcut Mântuitorului cunună. Crucea care atunci, la Răstignire, Era cumplit însângerată, Acum, de multe, minunate flori, Cu dor aprins e-nconjurată! Iar în curând va apărea Pe cer, în slavă negrăită, Sfârşitul lumii ea va anunţa Şi judecata cea nepărtinită!

De ce să fim triști Când Dumnezeu ne iubește? Toate cele de folos Nouă ne rânduiește! Da, să ne întristăm pentru păcate Să cerem să fie iertate! Cine de ele se ferește, De multe necazuri se izbăvește.

Flori nemuritoare înfloresc Pe pământul românesc. Sunt Sfinții români, Dintre ai noștri străbuni! Pe Hristos l-au mărturisit, Pentru credința sfântă Viața și-au jertfit! Acum, în Rai, ei viețuiesc, Pentru noi, iertare mijlocesc!

Chipul lui Hristos Este luminos. Privirea Îi este blândă, Cu iubire sfântă. Fața Lui senină Are bunătate divină. Ochii Săi curați Par înlăcrimați. La noi El se uită Cu dragoste multă! Capul Său smerit De aureolă este acoperit. Părul castaniu Pare auriu. Cu drag ne privește Har ne dăruiște! Ne dă binecuvântare Din mila Sa mare!

Dă-ne iute a Ta milă, Leagă rănile ce dor, Pentru cei în suferinţă Sprijin fii şi ajutor! Nu-i lăsa fără nădejde, Roagă-te la Fiul Tău   De la ei să depărteze Tot necazul, tot ce-i rău. Varsă din pahar amarul Din care ei au băut, Pune-le în suflet harul Vieţii fără de început!

Un ostaș adevărat La patimi a renunțat, Ascultă de Împărat, Lui îi este devotat. În luptă are un steag Foarte valoros și drag Va câștiga biruința, Împăratului credința. Sfânta Cruce ne păzește, De rele ne izbăvește! Hristos pe Cruce a fost Răstignit Prin Ea moartea a biruit. Când lupta este mai grea Vine și Împărăteasa ! Vine cu oștile Îngerești, Cu toți Sfinții cei cerești! Puterea lor este mare O cunoaștem fiecare! Ei pentru noi mijlocesc Să câștigăm războiul duhovnicesc!

Harnice, organizate, Albinele lucrează toate. Voioase ele culeg Nectarul din flori, Se grăbesc, să nu le prindă Neguroșii nori. Cu trudă și dibăcie Mierea o prepară, Fagurii, prea iscusit, Cu răbdare, îi umplu iară. O, câtă organizare E în stupul lor, Împreună se ajută, Lucrează cu spor! Între ele nu se ceartă, N-au timp de vorbit. Doar trântorul Le este mult nesuferit. Iară matca directoare Este respectată, De către orice albină Este ascultată.

Timpul vieții se scurge Prea repede, grăbit, Cum oare el Mai poate fi oprit? Orice clipă de iubire sfântă, Către Dumnezeu și semeni, Poate timpul să oprească  Și veșnicia să ne dăruiască!

Să nu uităm De Maica Domnului Și de Sfinți, Ei ne pot împlini A noastre rugăminți. Ei mult ne iubesc, În viață ne ocrotesc.   La Hristos-Dumnezeu, Pentru noi, toți mijlocesc.  Să nu uităm Lor să ne rugăm!

Când un prieten am pierdut, Este greu, de neconceput. Dacă pierdem pe Hristos , Este cel mai dureros. Prieten ca El nu găsim Cât în lume noi trăim!

Pot eu, om pământesc,  Cu Dumnezeu să vorbesc? "Cereți și vi se va da!" Chiar Hristos ne-a îndemnat Și r ugăciunea domnească El ne-a învățat. Iar rugăciunea inimii O putem rosti neîncetat.

Așa cum trupul fără apă, Nu poate mult trăi, Sufletul fără Dumnezeu, Nu poate viețui. Așa cum florile fără lumină Degrabă se ofilesc, Sufletul nu poate dăinui Fără Harul Dumnezeiesc. La fel cum păsările fără aripi  Nu pot deloc zbura, Cine-i cuprins de patimi,  La Cer nu se va ridica.

Când pe semeni clevetesc Este semn că îi iubesc? Dacă ei ar fi in viată Și ar fi aici, de față,   Aș avea curaj orbesc, Și de rău să îi vorbesc? Decât eu i-aș judeca, Mai bine i-aș ajuta!

În orice suferință există o bucurie, Liniște-i în suflet, afară-i gălăgie. În întuneric intră o rază de lumină,  După zile grele, vine o zi senină. Răul prin bine se învinge, Prin dragoste, ura se va stinge. Mila și iertarea opresc râzbunarea, Comoară aleasă este răbdarea. Postul oprește lăcomia,  Vorba bună înfrânge dușmănia. Săracul milostiv întrece bogatul zgârcit, Mai bine este a iubi, decât a fi iubit. Un bolnav poate fi fericit, Dacă pe Hristos în inimă l-a primit! Când totul în viață pare-a fi pierdut, Curaj de am, o pot lua de la-nceput!

Cu fiecare zi ni se scurtează viaţa Şi-al vieţii mosoraş îşi rupe mereu aţa Şi fiecare mică parte din mosor Sunt ani şi ani de trudă, de trai istovitor. Te-ntrebi, o, drag prieten, pentru ce trăieşti? Ai tu un scop în viaţă pe care-l urmăreşti? Te-ntreb: tragi vreo speranţă, de viaţă ţi-este dor? Nu vezi, vai, cum se bat mulţi câini pentru mosor? Te uiţi cum se deapănă, întâi, un fir mic Şi deodată se rupe şi cade ca nimic. Urmează apoi un altul, un alt fir de păr Şi e ceva mai lung, mai plin de adevăr. O, vai, drag mosoraş, subţire te-ai făcut Şi cât erai de mare, dar mult ai mai scăzut0 Şi-ncetul cu încetul te-ai micşorat mereu Şi-ai dat acum pe faţă ceea ce sunt eu O, nu demult, mosor mic, nevinovat, Eram copil. De-atunci te-ai depănat, Te-ai micşorat continuu, mai ai prea puţin păr ………………………………………………….. Şi, totuşi, eşti mereu tânăr şi-ncurajator.

Augustin- nume sfânt, divin El dorea să scrie, Cu multâ măiestrie, O carte minunată În care să cuprindă Dumnezeirea toată. Pe malul mării se plimba, Cum să înceapă cartea  Se tot gândea. Deodată s-a oprit, Mirat el a privit Cum un copil aducea Cu un pahar, Apă din mare, Într-o gropiță de nisip Făra încetare. Augustin l-a întrebat: "- Ce faci aici, copile? Mult văd că tu muncești! Dar, spune-mi pentru ce  Atât te străduiești?" "- Prietene, după cum vezi, Acum voi încerca Să aduc toată marea În gropița mea!" Atunci Sfântul a înțeles Că nu va reuși Pe Dumnezeu să îl cuprindă Într-o umilă carte, Oricât s-ar strădui!

În călătoria vieţii O clipă m-am oprit Să văd de-i bună calea Pe care am pornit. Ce am făcut în timpul Pe care l-am avut, Ce am lăsat în urmă Pe unde am trecut? Dacă mâine s-ar sfârşi Al vieţii mele drum, Ce-aş face oare Măcar acum?

Iau  exemplu de la crinul Alb, imaculat, De la izvorul limpede Care curge neîncetat. Iau exemplu de la pui, Care de părinţi ascultă Şi de multele primejdii Sunt feriţi fără de trudă. Iau exemplu de la raţă,  Ce peste ape pluteşte Liniştită, calculată, Pescuind câte un pește     Și de la oița blandă Care nu pleacă din turmă Și-i atentă la păstor  Ca să nu rămână în urmă!

Cine oare decât Tu ne iubeşti cu-adevărat? Cine oare decât Domnul viaţa pentru noi şi-a dat? Luminează-mi sufletul ca să Te iubesc, Luminează-mi mintea, la Tine cu drag să gândesc!

Un buchet, de flori, duhovnicesc, Preasfintei Maici Aș vrea sa-I dăruiesc. Flori parfumate, Adică fapte bune, Cu iubire înmiresmate!

Dacă mă cuprind necazuri multe Și nu are cine să-mi ajute, Bunule Doamne, de vei vrea, Să-mi arăți iubirea Ta! Ajută-mă să nu cârtesc, Voia să Îți împlinesc! În orice suferință voi avea, Te rog, Dă-mi, Doamne, binecuvântarea Ta!

Cine are  În centrul atenției Pe Iisus Hristos , Primește  Tot ce-i este de folos. Însuși Hristos ne îndemna Să căutâm întâi Împărăția Sa! Și toate celelate, La timpul potrivit, Ni se vor adăuga.

Un buchet de flori duhovnicești Lui Hristos poți să-i dăruiești! Cel iscusit le adună Înainte de furtună. Alese flori sunt: smerenia, fecioria, Blândețea și dărnicia Răbdarea și bunătatea Curăția și dreptatea. Iară dreapta socoteală Le-aranjează cu sfială. Dar cele mai parfumate Sunt cu iubire înmiresmate. Ele-s ca niște surori, Dar văzute rareori. În lume cât mai trăiești Încă poți să le găsești!

Ai fost al casei credincios Şi te-am ţinut cu drag, Prindeai uşor de sus un os Şi te-aşezai pe prag. Pe ploaie, pe ninsoare sau pe vânt, Ne săreai înainte, Şi îţi plăcea să te alint, Spunându-ţi dulci cuvinte. Erai însă neiertător, Şi turbai de mânie, Când îndrăznea vreun trecător, De poartă să se ţie. Dar într-o noapte neuitată, Ţi-au dat “prietenii” otravă Credinţa ta n-o mai voiau, Dar n-au făcut mare ispravă. Azi curtea e stingheră fără tine, Gina crede c-o să mai revii, Nu te-am înlocuit cu nimeni, Deşi nopţile ne par pustii.

Atât în Rai, dar și pe Pământ Bucurii mari Dumnezeu pregătește Oricărui om care frumos viețuiește! Cine de Hristos se va îndepărta Prin patimi și păcate grele, Bucurii adevărate nu va putea avea. Cel pătimaș și egoist Își crează o lume a sa, În care Dumnezeu nu se va afla.

Bucură-te Maică Sfântă Care-n ceruri vieţuieşti, Prea bună şi preacurată, Tu pe oameni îi iubeşti. Bucură-te în veci, Marie, Maica Domnului Hristos! Mila ta cu noi să fie Ca să vieţuim frumos. Bucură-te şi ne-ajută Să-l iubim pe Fiul tău Cu o dragoste deplină Căci El este Dumnezeu!