La fel

Așa cum trupul fără apă,
Nu poate mult trăi,
Sufletul fără Dumnezeu,
Nu poate viețui.

Așa cum florile fără lumină
Degrabă se ofilesc,
Sufletul nu poate dăinui
Fără Harul Dumnezeiesc.

La fel cum păsările fără aripi 
Nu pot deloc zbura,
Cine-i cuprins de patimi, 
La Cer nu se va ridica.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Lista autorilor

Aneta Tîmplaru-Horghidan  Antoanela Dumitriu  Carmen Claudiu-Nicolae Simonati Cornelia Berende Cristina Onoiu  Dănuț Noapteș  Dorin Ene Dorina Păduraru  Doru Gădiuță Elena Marian   Florina Popovici  Fotinia Gabriel Iordan Dorobanțu Gheorghe Paul  Ioana Voicilă Dobre   Ion Untaru   Ionel Croitoru Maria Lucia Cornea Mariana Vass  Mihaela Slaina Nic Ovidiu Radu Băeș  Radu Botiș  Răzvan Claudiescu  Roxana Brînceanu Samoilă Rednic  Silvia Avram   Silvia Moian Sinziana Andrei  Ștefan Cătălin Popa 
Citiți mai multe

Florile vorbesc

Florile zâmbeasc, Celor care le privesc Bucurie dăruiesc! Suave flori, Ca să ne înveselească Se trezesc în zori. Își deschid petale curate, Multe sunt parfumate, Și frumos colorate. Când unele se ofilesc, Alte flori, în lume, Din nou cresc. Florile, deși trecătoare, Nimeni, ca ele, Așa daruri nu are! Se fac și flori artificiale, Dar nu au viață Ca cele naturale. Florile mai fericite Sunt cele De lumina soarelui învăluite. Ele vestesc cu bucurie Că există gingășie,  Frumusețe, armonie! Multe flori cresc pe Pământ, Dar cele nemuritoare Viețuiesc în Raiul sfânt! Florile, in taină, Multe le vorbesc Celor ce le prețuiesc!
Citiți mai multe

Mai fă-mă Doamne să mai fiu

Mai fă-mă Doamne să mai fiu Cu sufletul curat, Ca-n anii când eram copil Departe de păcat. Să nu mă poate amăgi  Nici lenea, nici minciuna, Să învăț din nou a iubi, Să nu cunosc ce-i ura! Aș vrea sa fiu din nou copil, La suflet și la față, Să nu mă tulbure nimic, Să fiu curat în viață. Tu Doamne imi cunoști dorința, Ca să mai fiu odată cum am fost, Să le fac toate cu iubire,  În toate să găsesc folos!
Citiți mai multe