Poezii Creștin Ortodoxe

Cred într-Unul Dumnezeu Ziditor de Pâine şi mai cred în darul Său, ziua cea de mâine. Cred în Iisus Mântuitorul şi în mierea-I din cuvinte. Cred în stihuri şi în dorul din colinde nesfârşite. Cred în duh de proorocie, mângâiere pentru viaţă şi într-o dulce veşnicie cu Hristos loc de verdeaţă. Cred în sfinţi şi în cununa mucenicilor răsplată din Biserica străbună, binecuvântată. Cred în pâine şi în vin şi-n Sfânta Predanie, în puternicul Amin şi în spovedanie. Cred în Patima şi moartea Dumnezeului durerii şi-n cuvintele înalte din troparele-nvierii. Cred într-unul drumul drept al Sfintei Dreptmăritoare, că Iisus din Nazaret va veni cu slava mare. În botezul din cuvinte îmi mărturisesc prihana, aştept morţii din mormânt iarăşi să deschidă geana.

Păzitorul meu din cerurile sfinte, O smerită rugă zboară spre Părinte, cu aripile frânte zboară spre Părinte. Cerul e departe, zarea nesfârşită, aripile-s frânte, vlaga mi-e sleită, Tu, întinde mâna, vlaga mi-e sleită. Puternicul uliu în jur se roteşte, Ghearele-s cuţite, pliscu-i ca un cleşte, Tu, întinde mâna, pliscu-i ca un cleşte. Duhurile negre o vor prăbuşită, Tu, întinde mâna, ruga mea smerită, La Iisus s-ajungă ruga mea smerită.

Versificare inspirată din "Legenda Duminicii" sau "Epistolia lui Hristos pentru paza Duminicii", considerat a fi cel mai vechi text scris în limba română dintre cele păstrate, tălmacit din limba slavonă în anul 1391 sau  1392  de către călugării copişti de la Mănăstirea Săpânţa-Peri din Maramureş, dar retălmăcit în secolul al XVI-lea după alt izvod, de către preotul ortodox Grigorie din Măhaci, ce l-a pus în circulaţie, ca lucrare misionară pentru respectarea Sfintei Duminici. Acum blagosloviţi, Fraţi creştini şi părinţi, Căci din cer a căzut, S-a spart şi desfăcut Piatră mică şi grea, Cu un răvaş în ea, Scris cu slove sfinte De învăţăminte Şi-n el Domnul mustra Pre creştini şi zicea: "Pre voi sunt mâniat, Căci nu m-aţi ascultat Şi nu v-aţi pocăit Precum v-am poruncit. Cuvântul ce l-am scris, Pre care l-am trimis, Voi l-aţi nesocotit Şi nu v-aţi pocăit Şi Duminica mea, Dată spre a şedea, Voi nu aţi păzit-o Si aţi nesocotit-o. Pentru greul păcat Eu m-am mâniat, ...

(stihuire pentru copii) Bucură-te pe vecie Cea plină de har, Marie, Domnu-i cu tine mereu, Cu tine-i Dumnezeu. Eşti binecuvântată, Între femei minunată, Şi e binecuvântat Rodul trupului tău curat, Care este Iisus, Fiul Celui de Sus. O, Maica lui Dumnezeu, Sfântă Marie, mereu Roagă-te pentru noi, Păcătoşii în nevoi, Acum şi-n ceasul morţii, Să ne mântuim cu toţii. Amin.

Vai, ce luptă se dă-n mine când trupul este pe moarte!... Să-l miluiască ... n-are cine... Vai, cât plânge şi se zbate! ... Irmosul ecou bate-n veac, mi se vesteşte-n parastas... Un gol străin şi fără leac se adânceşte ceas de ceas. Ca frunza toamna coborî-voi în goliciunea de-început, fără straie scumpe, moi, şi podoabe de-mprumut. Dar eu ştiu că, într-o zi sfinţită, lumina se va-ntoarce-n pleoape, porumbiţă împodobită, ram de măslin pe ape. Voi trage puteri din slava curată, sorbi-voi puhoaie de zări, ochiul mirat va creşte roată, îmbrăţişat de mii de culori. Atingerea pleoapei, uşoară, în ritmul zborului rar, vesti-va în lumea reală curcubeul Tău de har. Eu ... ridicat din beznă şi somn la viaţa plămădită sus! Eu ridicat ... dincolo de om, prin jertfa Ta, Bunule Iisus ! Mai ştiu, că-n ziua cea mare, împodobi-mă-vei din neştiut cu straie sfinte, cu slavă mare... Unde-i, moarte , goliciunea din mormânt?

A fi creştin înseamnă a iubi cu patimă cuvântul ce te-ndeamnă, să arzi în Hristos şi să mai ştii că dragostea nicicând nu se destramă. A arde în iubirea Celui care la ospăţul lumii a întins o pâine, spălând picioarele tremurătoare tuturor înfometaţilor de mâine. A fi creştin înseamnă a fi încredinţat că eşti în starea leprosului, şi-n tine, creşte neoprit minunea. A fi vindecat, mereu vindecat de nepământescul Bine. A fi creştin înseamnă a te străpunge spinii durerii şi a zâmbi înţelepciunii, cu tăria luată din cel ce mai frânge pâinea nemuririi la cina lumii. A fi creştin înseamnă a urca mereu golgotele, călcând sfios pe colţi de piatră şi a crede că pasu-ţi greu e-al lui Hristos Cel înviat din morţi.

Patruzeci de sfinţi ce-aşteptaţi smeriţi la schit din poiană, unde nu e iarnă, fierbinţi lăcrimări din mii lumânări, lăcrimări de ceară la slujbă de seară, când sunt pomeniţi cei nespovediţi, la priveghere, ceas de tăcere, când până la mine s-aude cum vine pasul greu din cer, îngerul stingher frângând câte-o viaţă înspre dimineaţă. În nisip de stele, luna printre ele stă împotmolită de vrăji împietrită, planete sinistre vâslesc înainte. Patruzeci de sfinţi ce-aşteptaţi smeriţi la schit din poiană, unde nu e iarnă, aprindeţi tăciunii rupând vrajă lunii- fire de mătase din raze sunt trase, pe ele coboară câte-o stea fugară atunci când mai moare un împărat mare. Rugaţi pe Slăvitul să-mi vină Ursitul în zi de Florii, când, peste câmpii, cerul greu de floare plouă cu petale. Iată, El să vină şezând pe asină, alături de-un mânz să vină la prânz, petale în zbor să-I facă covor, unde să păşească slava Lui cereasca. Răsări soare mare, răsări sfinte tare, nouăzeci de raze să mă lumineze: două la...

Motto: “Nu suntem noi cei care facem proorocirile acestea, căci suntem nevrednici, noi vă înfăţişăm cele scrise şi arătam numai semnele.” Sfântul Chiril al Ierusalimului(313-386 d.Hr.) Cuvântul I 1. Se deschide cerul în astă noapte, mielul rupe peceţile de carte, vrednic să rupă peceţile de carte. 2. Văd semnele timpului ca desluşite, văd cele ce vor veni ca proorocite, peste creştini vor veni ca proorocite. 3. Văd proorocii acestui veac întors, pe cel în duh văzător, pe cel cuvios, Andrei pentru Hristos nebun, dar cuvios. 4. Văd pe Sfântul Chiril şi Sava cel sfinţit, pe Nifon al Constanţianei cel Smerit, ierarh al lui Hristos, văzător, dar smerit. 5. Pe Efrem Sirul cel Sfânt şi Cuvios, pe Cosma Etolianul cel ortodox, pe Sfântul Nil Athonitul şi el ortodox. 6. Pe Sfântul ierarh Calinic Cernicanul, pe Sfântul Ipolit, papa, Romanul, tăiat pentru Hristos, Ipolit Romanul. 7. Văd alţi prooroci ce vor vădi păcatul, cu vorbe de foc vor vădi păcatul, vor fi tăiaţi că vor vădi păcatul. 8. Cum v...

Sapă-n stânca cea mai tare  Câte-o vorbă ziditoare,  Scrie pe cerul infinit  Visul tău neprihănit,  Spală-ţi fapta vinovată  În albia argintată,  Împarte-un zâmbet şi mulţi ani  Cu cel mai trist dintre duşmani,  Caută-n dumnezeire  Ne’mplinita ta iubire,  Umple ulcioarele de lut  Cu clipa întâiului sărut,  Zilele înlăcrimate  Le aruncă mai departe,  Scaldă-ţi ochii pe alee  În culori de curcubeie,  Caută în cel ce crede  Steaua care nu se vede…