Poezii Creștin Ortodoxe

Doamne Dumnezeu Cuvântul, Tu ai fãcut Cerul şi Pãmântul, Marea şi tot ce e în ea, Pentru a se bucura. Omul, care L-ai fãcut Dupã al Tãu chip şi-asemănare Şi i-ai dat de stãpânit Pãmântul, cu ale sale. Tu, Treime minunatã, Sfântã şi Adevãratã, Toatã lumea Te slãveşte Şi în cor Te preamãreşte. Atât în cer, cât şi  pe pãmânt, Oameni, Sfinţi şi Îngeri, Laudã-Ţi înalţã cântând Imnuri  frumoase cu plângeri. Natura toata Te laudã Prin a ei blândeţe caldã, Toţi copacii, toate florile, Pânã ce chiar şi pãsãrile. Laudã a Ta putere, Fie zi, fie şi noapte, Ca o dulce mângâiere, Vântul legãnat în şoapte Nu se lasã mai prejos, Şi Îţi cântã preafrumos, Cu-a lui linã adiere, Ce ne îmbie în plăcere. Nici soarele nu lipseşte, El ziua ne încãlzeşte Şi ne lumineazã calea, Fiind prezentã şi marea. Noaptea, luna strãluceşte Cu a ei suavã luminã, Iar luceafãrul vesteşte Urmãtoarea zi seninã. Doamne, Împãrate Sfinte, Tu eşti al nostru Pãrinte În trei ipostasuri eşti, Slãvit de Oştile Îngereşti, De Sf...

Mi–aş fi dorit să te cunosc, Iisuse, Încă de când eram o copilă, Să vorbesc cu Tine taine ascunse, Să–Ţi dau dragostea mea umilă. Oriunde aş merge, să fii cu mine, Orice-aş începe, să-ncep cu Tine, Orice aş face, să faci cu mine Şi al meu gând să fie la Tine. Dar nu regret că Te-am cunoscut acum Şi Îti mulţumesc că mi Te-ai arătat, Ca o rază ce îţi apare în drum, Aşa Tu pe mine m-ai luminat; La minunata vârsta a adolescenţei, Când una lume pare a Te fi uitat, Tu m-ai chemat pe calea pocăinţei Şi în acest fel eu Te-am aflat. Când mulţi, de vârsta mea, Te-au părăsit, Dar mulţi, au încercat să Te slăvească, Aşa cum încerc eu, de când Te-am găsit, Dragostea pentru Tine să nu se sfârşească. Eu Te iubesc din tot sufletul meu, Orice mi s-ar întâmpla, Să nu mă lasi niciodată la greu , Oricare ar fi voia Ta. Niciodată să nu mă desparţi de Tine, Să Îţi slujesc toată viaţa mea, Orice s-ar întâmpla cu mine, Să fac, în toate, voia Ta, Să-Ţi cânt, să Te slăvesc Iisuse, Să Te iubesc, Mântuitorul meu,...

Iartă-mi, Doamne, necredinţa, Iartă-mi nerecunoştinţa, Iartă-mă c-am desfrânat, De păcat nu m-am lăsat. Iartă-mi, Doamne, răutatea, Iartă-mi bârfa, nedreptatea, Iartă-mă c-am judecat, De păcat nu m-am lăsat. Iartă-mi, Doamne, nebunia, Iartă-mi ura şi mândria, Iartă-mă că m-am mâniat, De păcat nu m-am lăsat. Iarta-mi, Doamne, lăcomia, Iartă-mi,Te rog şi furia, Iartă-mă că m-am întristat, De păcat nu m-am lăsat. Iartă-mă că am minţit, Iartă-mă ca am smintit, De părinţi n-am ascultat, De păcat nu m-am lăsat. Iartă-mi şi făţărnicia, O, iartă-mi sălbăticia, Iartă-mă că n-am ascultat, De păcat nu m-am lăsat. Iartă-mi, Doamne, nerăbdarea, Iartă-mi, Te rog, nepăsarea, Iartă-mi păcatul cel greu, Iartă-mă, o, Domnul meu. Iartă-mi pierderea de timp, Că în orice anotimp Zăceam într-o boală grea, Lenea, ce mă stăpânea. Iartă-mi rugăciunea falsă, Doar o vorbă goală adusă, Iartă-mă că nu am râvnă Când mă rog,  să iau cunună. Iartă-mi vorba cea deşartă, Iartă-mi pofta desfrânată, Iartă-mi păcatele...

Fraţi creştini, noi vã rugãm Sã vã lãsaţi grijile Şi–ascultaţi acum cu toţii Ce ne mai spun cãrţile: A plecat un om odatã Pe un drum spre nicãieri Neştiind ce e credinţa Sãturat de-orice plăceri. Şi–ntâlneşte o persoanã Veselã şi liniştitã O opreşte şi-o întreabã Vãzând cã e fericitã: “Unde ai fost?” şi  îi rãspunde “La o Sfântã  Mãnãstire” “Si ce-ai fãcut tu acolo?” “Am fost sã iau mântuire”. Dupã ce-i aratã drumul, El porneşte mai departe Şi–n a sa cãlãtorie De ispite are parte. Diavolul vrea sã-l înşele Şi-i aratã un alt drum Dar atunci voios rãspunde: “Nu! nu! nu! te  las acum, Cã mie mi-a arãtat Drumul, o persoanã bunã, Şi mi-a zis cã de acolo Eu o sã primesc cununã “. Când ajunge e întrebat “De ce–ai venit la mânăstire?” Şi atunci, frumos, rãspunde: “Ca sã primesc mântuire”. Bãtrânul stareţ i-a zis: “De vrei sã te mântuieşti, În bisericã sã ştergi, Tot praful ce-l întâlneşti”. Tot ştergând praful acolo S-a deschis din întâmplare, Uşa din altar, şi-atunci, El vãzu mi...

O, copilul Meu iubit, De-ai şti tu ce e nădejdea, Nu te-ai întrista nicicând Şi-ai fi fericit aevea! Dar aceasta nu înseamnă Să păcătuieşti mereu Şi să zici în gândul tău: “Mă va ierta Dumnezeu!” Înseamnă să plângi mereu După ce-ai făcut păcatul, Să te pocăieşti, copile, Şi să–ncerci să nu faci altul. Nu vreau să-ţi fac niciun rău, Pentru că Eu sunt IUBIREA Şi am venit pe pământ Să îți aduc mântuirea. Nu am venit să schimb legea, Nu am venit să te-nşel, Am venit s-alung păcatul, Jertfindu-Mă ca un miel. Te-am învăţat ce e bine Şi nu te-am certat nicicând, Eu te-am iertat, din iubire, Sper să mă urmezi curând. Nu–ţi cer decât să Mă iubeşti, Să te laşi în Voia Mea, Pentru că Eu rânduiesc, Ce-o să fac cu viaţa ta. Nu te-am forţat niciodată Să faci ceva pentru Mine, Pentru că ai libertate Să faci ce crezi că e bine. Dar am venit cu un scop, Să te ridic din păcat, Ţi-am spus să fii FERICIT, E un pas spre-a fi iertat. Fericirea cea Cerească Ţie vreau să-ţi dăruiesc, Să nu ştii ce-i întristar...

Ajută-mă, Născătoare , Că mi-e sufletul amar, E plin de păcate grele, Te rog salvează-mă iar! Nu mai pot, Măicuţă, Te rog, nu mă lăsa, Roagă-L pe al tău Fiu, Pe mine a mă ridica. Ştiu că am păcătuit Şi mereu L-am supărat, Nu ştiu de mă va primi, Că mult L-am mâniat. Nu merit, Măicuţă, Nimic pe pământ, Cu-atât mai puţin, În Cerul Cel Sfânt, Dar, te rog din suflet Ca să mijloceşti, Pentr-o păcătoasă, În Locuri Cereşti. Te rog, Maică Preacurată, Roagă-L pe Domnul Iisus, Să mă ierte, să m-ajute Şi să urc la Ceruri, sus. Amin.

De ce-i atâta nedreptate pe pãmânt? De ce sunt fericiţi bogaţii, iar sãracii plâng? De ce suferă sãracul, iar bogatul râde? De ce cel bun se chinuieşte, iar cel rãu se veseleşte? De cel ce s-a ostenit, în aceasta viaţã unde, E întâmpinat doar de tristeţi, dar tot sãrbãtoreşte? De ce mor cei ce nu sunt pregãtiţi şi tineri? De ce se-ntâmplã, în lume, atâtea nenorociri? De ce se sinucid oamenii şi mor de foame? De ce se fac prea multe avorturi spontane? De ce Tu a trebuit sã Te Rãstigneşti? De ce a trebuit sã mori şi sã înviezi? De ce copii nu-şi mai ascultã pãrinţii? Sunt întebãri la care vom gãsi rãspunsuri… Pentru cã aceasta e Voia Ta, Pentru cã lumea e tot mai rea, Pentru cã Tu vrei ca prin sãraci, Sã-i mântuieşti pe cei bogaţi, Ca cel bogat vãzând sãracul, Sã facã şi el o faptã bunã, Pentru ca atunci când va veni necuratul, Sã nu-şi râdã de el, ci sã intre în luminã. Sãracul sãrbãtoreşte, cã Tu eşti cu el mereu Şi nu l-ai pãrãsit nici când a dat de  greu. L-ai ajutat în grele suf...

Sufletele mele dragi, Vreau ca să împart cu voi Bucuria de-a simţi Că Domnul este cu noi. Vreau ca să vă îndulcesc Cu-o frumoasă istorioară, Ca toţi să vă bucuraţi... S-a-ntâmplat odinioară, Un tânăr misionar, Slujitor al lui Hristos, Propovăduia-ntr-un sat Învăţături de folos. Dintr-o dată, cineva Îl loveşte cu o piatră, Sângele-i curgea şiroi, Dar el vorbea către gloată. Mărturisea pe Hristos, Cu căldură şi iubire, Despre Crucea grea şi Patimi, Despre a Domnului Jertfire. Vorbea atât de frumos, Încât cel ce l-a lovit, S-a aşezat lângă el, A plâns şi s-a pocăit. Mulţi l-au mai urmat atunci Şi Îi slujeau lui Hristos, Dar mai marele păgânilor, La-ntâmpinat furios, L-a luat, l-a alungat Până la marginea satului, Aruncat într-o prăpastie, Zăcea ca fiind al nimănui. S-a trezit ca dintr-un somn, Întâmpinat de un Păstor, Care-Şi plimba mâna blândă Pe frunte, liniştitor. I-a luat toată durerea, Toată suferinţa lui, Şi fiindu-i foarte sete, Ceru apă Străinului. Lânga ei curgea o apă Limpede, l...

Primul cuvânt pe care l-am rostit, Când am venit în lumea asta mare, A fost mama. Cea mai sfântă şi grea meserie, Din lumea-aceasta pământească, Este de a fi mamă timpurie, Pentru a-ndrepta spre calea cerească, Îndrepta copiii. Mama a fost cea care, M-a purtat în pântece de mică, Şi după nouă luni de aşteptare, Am venit  în lumea cea făţarnică Şi trecătoare. Cea care suferă în această viaţă, Pe-acest pământ trecător, Este scumpa mamă, care pe faţă, Îi curg lacrimile şi iubitor Ne mângaie. Au fost nopţi întregi la rând, Când nu a dormit din cauza mea, Mă ţinea în braţe plângând, Gândindu-se care va fi soarta mea Şi mereu ofta. O, scumpă mamă, tu eşti mărgăritar, Tu eşti odor ales de Dumnezeu Şi-n faţa Sfântului Altar, Îl rog pe Iisus Hristos ca mereu Să te protejeze. Ai ştiut să mă creşti, şi-ţi mulţumesc, Ai plâns pentru mine când sufeream, M–ai învăţat ca mereu să urmez Calea cea bună când deznădăjduiam, În suferinţi. Ai avut emoţii când am avut şi eu, M-ai încurajat când eu plâng...

Înca un an s-a încheiat, Din care am învăţat Că în lumea asta mare, Toate ne sunt trecătoare. Noi suntem doar călători Şi cu toţii muritori, Căci în orice clipă poate, Vom merge cu toţi la moarte, Deci acum să luăm aminte La multele cuvinte, Care de mult au fost spuse Şi în suflete pătrunse, Ca în anul următor, Să ne gândim ca-n viitor, Să facem şi fapte bune, Să ne-ndreptăm spre lumină, Să-ncercăm să fim mai buni, Să-i ajutăm pe cei din jur Şi să ne gândim cu toţii, Căci va veni ceasul morţii, Să fim şi noi pregătiţi Ca să fim şi mântuiţi. Bucuraţi-vă români Şi fiţi cu toţii mai buni, Căci ne-aşteaptă vremuri grele, Nu putem fugi de ele. Iar atât cât mai trăim, Trebuie să ne pocăim, Să ne spălăm de păcate Şi cu suflete curate, Să fim pregătiţi mereu Să mergem la Dumnezeu. Anul Nou care-o să vină, Să vă aducă lumină Să-L iubiţi pe Dumnezeu, Treceţi peste tot ce-i greu. Faceţi bine tuturor, Acum şi-n anul viitor. De iubire s-aveţi parte, "La mulţi ani, cu sănătate!"

Sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu “Bucurã-Te!” Îţi cânt azi şi eu, Cã eşti Preaslãvitã în Cerul Cel Sfânt Şi Prealãudatã aici, pe Pãmânt. Tu eşti Sfânta mea Mãicuţã, Tu eşti o Bisericuţã, Cãreia I se închinã Toţi cei ce cautã luminã. Te-ai bucurat, Maicã Sfântã, Când ai primit Bunavestire De la Îngerul care-Ţi cântã: “Bucurã-Te Sfântă Marie !” Dumnezeu Te-a învrednicit A naşte pe Împãratul Mare, Fecioarã fiind ai primit Aceastã binecuvântare. Aşa cum s-a profeţit Sabie ai şi primit, Când al Tãu Fiu, Maicã Dulce, A fost osândit pe Cruce. Nici o maică de pe lume Nu a suferit ca Tine, Nimeni nu a pãtimit Ca Fiul Tãu când a murit. Cât de mult ai suferit Când L-ai vãzut pe Dumnezeu Când al Tãu Fiu a fost lovit, Scuipat şi osândit la rãu. Şi toate, Mãicuţã Sfântã, Pentru a noastrã izbãvire, Ne cheamã mereu la luptã Ca sã ne dea mântuire. Ai fost lângã Fiul Tãu în lume Atât la rele cât şi la bune, Ai plâns pentru al Tãu Fiu, Şi-acum eşti cu El, în Raiul Cel Viu. Maicã Pururea Fecioarã, Tu eşti a ...

Ţie, Doamne, Îţi mulţumesc, Că m-ai făcut să Te iubesc Şi totdeauna Ţie aş vrea Să-Ţi dăruiesc viaţa mea. Tu ştii cât de mult îmi doresc Să vin la Tine, să-Ţi slujesc, Nu ştiu ce mi-ai rânduit, Părinte, Ai milă de mine, Sfinte. Eu am nevoie de Tine, Pentru a trece cu bine Peste toate greutăţile Şi-a dobândi bunătăţile, Bunătăţi, pe care sper C-o să le primesc în cer, Acolo-n Împărăţia Ta, Când de-aici mă vei lua. Nu ştiu, Doamne, ce va fi, Când Tu din nou vei veni, Nu ştiu cât o să trăiesc, Dar ştiu sigur că TE IUBESC. Şi tot ceea ce îmi doresc Este ca Ţie să-Ţi slujesc, Pe pământ, cât voi trăi Şi sus în cer, când voi veni. Nu ştiu de voi veni la Tine, Dar să ai milă de mine, Iar oriunde eu voi fi, Tu lângă mine să fii. Într-o zi să pot ajunge Şi să pot, să-ncep a plânge, Lânga Sfântă Crucea Ta, Pe Dealul din Golgota. Dar nu în Ierusalim pământesc Ci în Raiul cel Ceresc, Sus de-a dreapta Ta să stau, Binecuvântări să iau, De la Tine, Scump Iisus, Cum iau Sfinţii acolo sus, Ţie slujindu-...

O Iisuse, Dumnezeu, Ale Tale judecãţi Nimeni nu le poate şti, Nici ale Tale dreptãţi. Ascultaţi acum cu toţii O poveste dureroasã, Dar cu final fericit, Ce o face mai frumoasã. O familie creştinã Cu credinţã–n Dumnezeu, Era model pentru lume, Ce se rugau tot mereu, Fãceau fapte minunate Vrednice de pomenit, Erau nelipsiţi la slujbã, În credinţã au trãit, Aveau douã flori în curte, De care se bucurau, Doi bãieţi frumoşi şi veseli, De pãrinţi, ei ascultau. Mergeau cu toţii-mpreunã La Biserica din sat Rugãciuni curate, Doamne, La ceruri au înãlţat, Dar într-o zi, Tu, Pãrinte, I-ai pus la grea încercare, Mama se înbolnãvi Dându-i, Tu, o cruce mare, Cei dragi erau lângã ea, Tot mereu o sprijineau, Şi la Tine, Doamne Sfinte, Cu lacrimi ei se rugau: Doamne, ajutã-mi soţia, Dãruieşte-i sãnãtate, Las-o, Doamne, lângã mine Striga soţul dintr-o parte, Iar copiii, cu durere, Te rugau, iubit Pãrinte: Nu ne lua mama dragã. Las-o lângã noi, Sfinţite, Dar ai vrut-o lângã Tine, De pe pãmânt a plecat, D...

O, Măicuţă Preacurată! Născătoare, dulce nume, Mulţumesc încă o dată Că eşti alături de mine. Mulţumesc că mă ajuţi, Că mă protejezi mereu, Tu nicicând să nu mă uiţi, Roagă-Te la Dumnezeu. Roagă-L, Sfântă Născătoare, Pe Fiul Tău, Iisus, Să mă-ndrepte spre cărare, Pe calea spre ceruri, sus. Roagă-L, Maică, să mă ierte, Să aibă milă de mine, Spre Tine să mă îndrepte, Să ajung şi eu la Tine. Ştiu că nu sunt vrednică Să Îţi văd Preasfânta-Ţi Faţă, Dar Tu eşti puternică, Adu-mă, din nou, la viaţă. Vreau să cad, Măicuţă Sfântă, La Preasfintele-Ţi Picioare, Să strig: Maică Preacurată, Ajută–mă, Născătoare! Să-Ţi sărut, Măicuţă Dulce, Sfintele-Ţi Tale Picioare, Ştiind c-am dus a mea cruce Şi să vărs lacrimi amare . Du–mi, Măicuţă, rugăciunea La Preaiubitul Tău Fiu, Roagă- L să facă minunea Din păcate să înviu. Trandafir strălucitor, Răsărit printe mulţi spini, Până când eu o să mor, Durerile să-mi alini. Crin ales dintre fecioare, Cea mai pură dintre flori, Eşti Preasfântă Născătoare; Lumineaz...

Astăzi este sărbătoare Căci în lumea asta mare Tot creștinul prăznuieşte, Naşterea Domnului vesteşte. Prunc născut dintr-o Fecioară, Care a venit să moară, Pentru a noastră mântuire Şi veşnică bucurie! Iar acum vă spun la toţi Să ne trezim, să nu fim morţi, Căci azi vine pe pământ, Domnul Iisus Cel Sfânt Să ne aduca lumină În suflet şi în inimă. Acum vă doresc şi eu “La mulţi ani!” şi Dumnezeu Să vă dăruiască sănătate, Pe masă bune bucate, În suflete bucurie , Şi-un Crăciun în veselie!

Nu-mi lua gândul de-a încerca să Te iubesc, Nu-mi lua pocăinţa, speranţa ce-mi dă putere să trăiesc, Nu-mi lua iubirea pentru cei din jurul meu, Nu-mi lua nădejdea, lumina ce licăre mereu. Nu-mi lua gândul de-a încerca să Te iubesc, Nu-mi lua nădejdea de-a încerca să nu-Ţi greşesc, Nu mă lăsa să cad, să uit tot ce-i frumos, Nu-mi lua ce am mai drag, mai scump, mai luminos. Ia-mi tot ce vrei, numai iubirea nu mi-o lua, E ceea ce mă ţine pe pământ, şi mă ridică spre slava Ta. Fără dragoste sunt nimic, nu exist, nu trăiesc, Tu, Doamne, eşti TOTUL şi m-ai învăţat să iubesc. Du-mă pe Cărarea cea Sfântă a Împărăţiei Cereşti, Pentru că doar acolo cu Tine, voi şti ce înseamnă să trăieşti, Doar cu Tine în suflet, voi şti ce este iubirea, Şi doar iubind pe pământ, voi găsi fericirea. Nicicând nu voi putea să-ţi mulţumesc îndeajuns, Că m-ai chemat şi că mă iubeşti nespus, Că mi-ai dat în suflet pacea şi iubirea, Te iubesc, Doamne, TU EŞTI FERICIREA.

Cântă preoţii–n biserici, Cântă credincioşii, Cântă tot omul smerit, Chiar şi păcătoşii. Iar afară-ntr-un cor mare Se aud lin şi dulce Mii de păsări într-un glas Laudă, Doamne, Ţi-aduce. Cântă îngeri nevăzuţi Cânt dumnezeiesc, Cântă necuvântătoarele Cântec îngeresc. Cântă întreaga natură, Tot e bucurie, Păsările Îţi aduc Binecuvântare Ţie. Cântă toţi Sfinţii în ceruri, Cântă Maica Domnului, Cântăm cu toţii-mpreună Slavă Creatorului. Soarele cântă şi el, Păsări multe ciripesc, E sărbătoare pe pământ Ziua Domnului slăvesc. În cer e zi de sărbătoare E sărbătoare mereu, Căci neîncetat se cântă Laudă lui Dumnezeu. Avem în suflet multă pace Şi multă bucurie, Căci cu toţii alcătuim O Sfântă Liturghie. Amin

Creştinilor, de nu credeţi Că Maica lui Dumnezeu A fost şi este Fecioară, Ascultaţi ce vă spun eu. Într-o carte veche scrie O frumoasă învăţătură, Care va cutremura Întreaga noastră făptură. Cu sute de ani în urmă, Satana a ispitit Pe un dascăl credincios Şi cu hula l-a lovit. Căci el nu putea să creadă, Cum Preasfânta Născătoare A fost şi este Fecioară, A noastră Ocrotitoare. Auzind de-un pustnic bun, Ce se nevoia din greu, Plecă spre peştera lui Cu nădejde-n Dumnezeu. Fiind cu duh văzător, Pustnicul ştia că vine Şi l-a-ntâmpinat pe cale, Vrând să-l îndrepte spre bine. Dascălul l-a salutat Făcându-i metanie, Dar nu a primit răspuns, Mai mult din smerenie. Cuviosul  a  lovit Cu toiagul într-o stâncă, Şi-a-nceput să  glăsuiască, Cu o voce blândă: “Fecioară  mai înainte De naşterea lui Hristos”, Şi atunci a răsărit, Un crin c-un miros frumos. “Fecioară în naştere” Şi, din nou, a răsărit Un alt crin mirositor, Dascălul fiind uimit. “Fecioară  după naşterea Sfântă a...