Poezii Creștin Ortodoxe

Sunt ca o petală pierdută în vânt, Păcatul mă apasă tot mereu Pe zi ce trece mă apropii de mormânt Eu am nevoie de Dumnezeu! Cu firea sunt neputincioasă, Și sufletul îmi plânge tot mereu Lăsat-am calea luminoasă, M-am depărtat de Dumnezeu. Și plâng amarnic, tot cu jale, Păcatul, fapta tot mereu Mă luptă gândul deznădejdii Eu am nevoie de Dumnezeu! Ce bunătate mare are Domnul, Cu sufletul ce plânge tot mereu Lăsa-voi calea păcătoasă, Că am nevoie de Dumnezeu! M-a ruinat păcatul cu scârbire, Și sufletul îmi plânge tot mereu O, vino Doamne și mă iartă Și-mi dăruiește Harul Tău.

Mai fă-mă Doamne să mai fiu Cu sufletul curat, Ca-n anii când eram copil Departe de păcat. Să nu mă poate amăgi  Nici lenea, nici minciuna, Să învăț din nou a iubi, Să nu cunosc ce-i ura! Aș vrea sa fiu din nou copil, La suflet și la față, Să nu mă tulbure nimic, Să fiu curat în viață. Tu Doamne imi cunoști dorința, Ca să mai fiu odată cum am fost, Să le fac toate cu iubire,  În toate să găsesc folos!