Poezii Creștin Ortodoxe

Ai mei sârguitori "prieteni", Care doar binele-mi doresc Şi care în scurtimea vieţii Cu dor nespus mă însoţesc, Ca să îmi facă iar un "bine" Preamult şi azi se străduiesc. Ajută-mă, Iisuse, Pe nimeni eu să nu urăsc, Ci singur, doar păcatul. Iar oamenii să îi iubesc. Păcatele cu noi se luptă Şi pun adesea stăpânire, Chiar dacă noi nu vrem, Peste firava noastră fire.

"Nu vreau s-ascult de nimeni, Vreau liber ca să fiu; Să duc o viaţă sobră, Nu e deloc hazliu! Pot viaţa singur s-o trăiesc Aşa cum eu voiesc, După al meu bun plac, Cum astăzi eu gândesc. Voi fi desigur fericit Şi voi sta liniştit... Pe nimeni nu am supărat, Nicicând nu am greşit. Nici chiar Adam n-a ascultat, În Rai, de Domnul Sfânt! De ce s-ascult chiar eu, Căci cine oare sunt? Şi-apoi sunt alţii ce ascultă Dar mult ei se prefac... Decât un fariseu făţarnic Mai bine liber şi curat... Şi cum s-ascult de cineva Pe care nici nu-l văd Pe Dumnezeu nu L-am văzut, Atunci de ce să cred?” Aşa gândeam odată Până ce am aflat De Cel ce pentru mine Viaţa pe Cruce Şi-a dat. Când pe un om iubeşti, L-asculţi, chiar dacă-i rău Cum dar, să nu ascult De Bunul Dumnezeu? Chiar dacă nu reuşesc Şi deseori greşesc, Dar vreau să Îi urmez Ca semn că Îl iubesc!

Dumnezeu, pe Adam când a creat, În veșmânt de lumină l-a îmbrăcat! Dar când a căzut în păcat, De Harul Sfânt s-a dezbrăcat. Atunci el gol s-a văzut. De Dumnezeu nu s-a temut, Să-L asculte nu a vrut, Vina nu și-a recunoscut. Atunci Raiul a pierdut...

Casa clădită pe piatră Mai greu va fi dărâmată. Cea clădită pe nisip Nu e bună de nimic. Orice vânt sau o furtună Lesne pe ea o dărâmă. Pe omul fără credință tare, Necazul poate să-l doboare. Dar cine crede în Hristos Casa își va construi frumos. Cu piatră la temelie Să dăinuie în veșnicie!

Orice om e minunat, Când el fuge de păcat. Iar omul cel mai frumos, Are chip blând, luminos. Privirea îi e senină, De iubire sfântă plină. De nădejde e cuprins Și nu se lasă învins. Chiar de-i este viața grea, El tot știe a lupta. Cu răbdare se-ntărește, Dușmănia biruiește. Este înțelegător, Nu este răzbunător. Pe semeni, degrabă ajută Cu bunăvoință multă. Se oferă voluntar Ca el să redea în dar: Zâmbet, unde-i întristare! În suferințe, alinare!