Oameni minunați

Orice om e minunat,
Când el fuge de păcat.

Iar omul cel mai frumos,
Are chip blând, luminos.

Privirea îi e senină,
De iubire sfântă plină.

De nădejde e cuprins
Și nu se lasă învins.

Chiar de-i este viața grea,
El tot știe a lupta.

Cu răbdare se-ntărește,
Dușmănia biruiește.

Este înțelegător,
Nu este răzbunător.

Pe semeni, degrabă ajută
Cu bunăvoință multă.

Se oferă voluntar
Ca el să redea în dar:

Zâmbet, unde-i întristare!
În suferințe, alinare!