Poezii Creștin Ortodoxe

Cine poate oare a spune, Câte lacrimi sunt în lume? Cine poate să arate, Câte lacrimi sunt vărsate? La tot pasu-i suferinţă, Deznădejde, umilinţă, Viaţa pe pământ îi chin, Împletită în suspin. Mame multe-s disperate, Căci copiii sunt pe moarte, Mulţi copii sunt întristaţi Căci părinţii i-au lăsat. La tot pasul este chin Suferinţă şi-ntristare, Viaţa este doar suspin La tot pasul este jale. Multe văduve jelesc, Soţii lor le părăsesc Şi rămân cu greutate Dusă-n spate pân' la moarte. Multe boli şi întristare Sunt în lumea asta mare, Toate sunt îngăduite Pentru faptele nelegiuite. Cine poate să arate, Suferinţa întregii lumi? Câte sunt feţe brăzdate Având pe ai săi nebuni... Multe chinuri, multă jale La tot pasul întâlneşti Nu e nimeni fără lacrimi, Mai puţin poţi să zâmbeşti. Multă boală şi suspin Are omul pe pământ, Viaţa îi împletită în chin Până va intra în mormânt. Doamne, câte lacrimi sunt, Şterge-le cu a Ta milă Şi să fie-acest pământ Inundat de a Ta lumină!

Un deal sterp se înălţa în zare, Umbrele a trei cruci se văd în depărtare. Şi întunericul a cuprins în plină zi întreaga fire, Neliniştea şi spaima se răspândesc peste omenire. Bărbaţii se bat în piept cu groază, Femeile plâng de disperare, Fantome negre în văzduh planează. E întuneric, un duh de frică se răsfrânge peste oameni Şi ţipete sinistre printre lume se aud. O Doamne, ce se întâmplă, ce taine triste se ascund ? O voce se aude din întunericul depărtării: - Este  El, pe cruce, l-au răstignit iudeii ! Stăpânul universului, Creatorul cel divin, E acum în agonie, amar e al Său chin. El, care pe tronul Lui, de îngeri înconjurat a fost, Şi numai cu o vorbă, oşti cereşti putea ca să aducă Şi numai cu un semn, pământul să distrugă, El ce putea cu foc pe gloate să le ardă, Acum chinuri cumplite pentru omenire rabdă. El este Domnul Slavei, ce din iubire ne-a creat. Mânia Lui, ţine doar o clipă, Dar dragostea-i peste noi se revarsă neâncetat. Acum El este pe cruce şi viaţa-i divină, î...