Ghetsimani

 Par ninse crengile de floare,

În Ghetsimani e Domnu-ngenuncheat,
Îşi varsă sângele-n sudoare,
Iar Primăvara – ţipă de păcat!

Cum aş putea pricepe oare
A Ta iubire ce-o strigai în rugi?
Ştiai c-atât de mult Te doare!...
Ai fi putut uşor să fugi!....

Adânc mi-i somnul şi-ntinat,
Iar privegherile-s deşarte;
Îţi scuipă faţa de-Mpărat
În zori săruturile moarte!

Şi sunt şi eu cu Iuda şi soldaţii,
Cu fariseii strig batjocură şi hulă,
Mă lepăd de minuni la ceasul judecăţii,
Şi pentru toate!... naşti o picătură.

Iar astăzi, - vin la masa Ta de nuntă...
Din firmituri ce cad, cerşesc precum un câine...
Şi văd în Ghetsimani dragostea Ta sfântă
Cum lacrimi a schimbat!... în pâine...