Poezii Creștin Ortodoxe

Smerenia din care curge Taina vieţii demiurge, Dă-mi-o Doamne mie care Te-am supărat fără-ncetare! Smereşte-mă ca pe Iov Cel care Te-a iubit fără istov, Că Tu eşti Viaţă şi Lumină Iar eu mărunt şi plin de vină; Trece ziua de amiază Duhul meu slăbit oftează Şi aproape de chindie Veşnic se închină Ţie! Humă sunt, un strop de glod Pomul rău şi fără rod, Mărunt ca bobul de nisip Căci toate, toate se-nfirip Într-o dumnezeiască-alcătuire Şi fără Tine nu e mântuire!

Tu ești un suflet bun și cald, ce are Tot timpul resurse de iubire și iertare, Și-aș vrea să-ți amintesc că TU și EU Suntem zidite de același DUMNEZEU.   Tu știi că dragostea ce cuibărește-n noi, De fiică, soră, soție sau mamă E ca un fir, atât de bine și de strîns legat Că nici un rău, de când e lumea nu l-a destrămat.   Să-ți amintesc că, prin ai tăi copii, Chiar de te stingi, prin ei vei dăinui. Știai că viața noastră după moarte Doar prin iubire merge mai departe.   În numele iubirii ce dă viață Primește aceste rânduri drept povață, Să treci prin viață cu iertare și iubire Și Dumnezeu te va iubi pe tine.