O minune a Maicii Domnului

Creştinilor, de nu credeţi

Că Maica lui Dumnezeu

A fost şi este Fecioară,

Ascultaţi ce vă spun eu.

Într-o carte veche scrie

O frumoasă învăţătură,

Care va cutremura

Întreaga noastră făptură.

Cu sute de ani în urmă,

Satana a ispitit

Pe un dascăl credincios

Şi cu hula l-a lovit.

Căci el nu putea să creadă,

Cum Preasfânta Născătoare

A fost şi este Fecioară,

A noastră Ocrotitoare.

Auzind de-un pustnic bun,

Ce se nevoia din greu,

Plecă spre peştera lui

Cu nădejde-n Dumnezeu.

Fiind cu duh văzător,

Pustnicul ştia că vine

Şi l-a-ntâmpinat pe cale,

Vrând să-l îndrepte spre bine.

Dascălul l-a salutat

Făcându-i metanie,

Dar nu a primit răspuns,

Mai mult din smerenie.

Cuviosul  a  lovit

Cu toiagul într-o stâncă,

Şi-a-nceput să  glăsuiască,

Cu o voce blândă:

“Fecioară  mai înainte

De naşterea lui Hristos”,

Şi atunci a răsărit,

Un crin c-un miros frumos.

“Fecioară în naştere”

Şi, din nou, a răsărit

Un alt crin mirositor,

Dascălul fiind uimit.

“Fecioară  după naşterea

Sfântă a lui Dumnezeu”,

Glăsuit-a cuviosul…

“Şi va rămâne mereu”.

Atunci , din nou, răsărit-a

Un crin alb strălucitor,

C–un miros ce te-nălţa,

Pân‘ la slava stelelor.

Astfel s-a descoperit,

O preaslăvită minune,

Că, Maica lui Dumnezeu,

Fecioară a fost şi rămâne.

S-a preaslăvit şi  Treimea

Cea Sfântă, unită-ntr-una,

Prin cei trei crini răsăriţi,

Ce ne dau nouă  lumina.

Ca să credem cu tărie,

Într-un singur Dumnezeu,

Unit în trei ipostasuri,

Binecuvântând mereu.

Şi în Fecioria Sfântă

A Preasfintei Născătoare,

Pe care–o rugăm mereu

Să ne fie Ocrotitoare.