Hero

Ai fost al casei credincios

Şi te-am ţinut cu drag,

Prindeai uşor de sus un os

Şi te-aşezai pe prag.

Pe ploaie, pe ninsoare sau pe vânt,

Ne săreai înainte,

Şi îţi plăcea să te alint,

Spunându-ţi dulci cuvinte.

Erai însă neiertător,

Şi turbai de mânie,

Când îndrăznea vreun trecător,

De poartă să se ţie.

Dar într-o noapte neuitată,

Ţi-au dat “prietenii” otravă

Credinţa ta n-o mai voiau,

Dar n-au făcut mare ispravă.

Azi curtea e stingheră fără tine,

Gina crede c-o să mai revii,

Nu te-am înlocuit cu nimeni,

Deşi nopţile ne par pustii.