Mosorașul vieții

Cu fiecare zi ni se scurtează viaţa

Şi-al vieţii mosoraş îşi rupe mereu aţa

Şi fiecare mică parte din mosor

Sunt ani şi ani de trudă, de trai istovitor.

Te-ntrebi, o, drag prieten, pentru ce trăieşti?

Ai tu un scop în viaţă pe care-l urmăreşti?

Te-ntreb: tragi vreo speranţă, de viaţă ţi-este dor?

Nu vezi, vai, cum se bat mulţi câini pentru mosor?

Te uiţi cum se deapănă, întâi, un fir mic

Şi deodată se rupe şi cade ca nimic.

Urmează apoi un altul, un alt fir de păr

Şi e ceva mai lung, mai plin de adevăr.

O, vai, drag mosoraş, subţire te-ai făcut

Şi cât erai de mare, dar mult ai mai scăzut0

Şi-ncetul cu încetul te-ai micşorat mereu

Şi-ai dat acum pe faţă ceea ce sunt

eu

O, nu demult, mosor mic, nevinovat,

Eram copil. De-atunci te-ai depănat,

Te-ai micşorat continuu, mai ai prea puţin păr

…………………………………………………..

Şi, totuşi, eşti mereu tânăr şi-ncurajator.