Mosorașul vieții

Cu fiecare zi ni se scurtează viaţa
Şi-al vieţii mosoraş îşi rupe mereu aţa
Şi fiecare mică parte din mosor
Sunt ani şi ani de trudă, de trai istovitor.

Te-ntrebi, o, drag prieten, pentru ce trăieşti?
Ai tu un scop în viaţă pe care-l urmăreşti?
Te-ntreb: tragi vreo speranţă, de viaţă ţi-este dor?
Nu vezi, vai, cum se bat mulţi câini pentru mosor?

Te uiţi cum se deapănă, întâi, un fir mic
Şi deodată se rupe şi cade ca nimic.
Urmează apoi un altul, un alt fir de păr
Şi e ceva mai lung, mai plin de adevăr.

O, vai, drag mosoraş, subţire te-ai făcut
Şi cât erai de mare, dar mult ai mai scăzut0
Şi-ncetul cu încetul te-ai micşorat mereu
Şi-ai dat acum pe faţă ceea ce sunt

O, nu demult, mosor mic, nevinovat,
Eram copil. De-atunci te-ai depănat,
Te-ai micşorat continuu, mai ai prea puţin păr
…………………………………………………..
Şi, totuşi, eşti mereu tânăr şi-ncurajator.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Lista autorilor

Florile vorbesc

Mai fă-mă Doamne să mai fiu