Lemn cinstit

Multe lucruri scumpe un copil avea,

Dar la unul, el, mai ales ţinea:

Un baston de lemn învechit,

Ce de-al său bunic era folosit.

Într-o zi de iarnă, când gheaţă era,

Cu al său bunic, pe lac se plimba;

Când, deodată, gheaţa pe loc s-a crăpat,

Iar copilul în apă a alunecat.

Dar bunicul lui repede a-ntins

Bastonul ce-l avea, şi-ndată l-a prins;

De la grav înec el a fost salvat!

Bunicul însă nu a rezistat,

Căci de încercare şi de boli slăbit,

Doar puţine zile el a mai trăit.

De atunci, copilul, bastonul a păstrat,

Amintire vie că l-a ajutat.

Tot aşa Hristos viaţa şi-a jertfit,

Pe-o Cruce de lemn fiind Răstignit!

Pe noi de la moarte ca să ne salveze,

Spre Raiul ceresc să ne îndrepteze!

De-atunci Sfanta Cruce 

Este mult cinstită,

De Îngeri și oameni

Va fi în veci slăvită!