Mi-e tare, tare dor

Din cerul Tău căzând, cel mai de jos,

Doamne, eu sunt cel mai păcătos

Că după sfântul Tău supliciu

Nu Ţi-am adus un cât de mic serviciu.

La vreme de Calvar eram alături

Cu farisei, cu cerşetori şi alte pături,

Ce Te huleau, parcă ieşiţi din minţi,

Cum fiii-i persecută pe Părinţi;

Când universul şi-a fost frânt o roată

Am strigat şi eu cu-această gloată:

– Crucificaţi-L pe Iisus,

Căci gloria Lui astăzi a apus!

Voiau şi ei, voiam şi eu

Să-L omorâm pe Dumnezeu,

Izvorul cel de-viaţă-dătător!

De-atuncea plâng şi mă-nfior!

Mă tângui şi Te cat întruna

Inima-mi suspină precum struna

Care-a rămas atâta: cu o coardă;

Tu Doamne ai iertat această hoardă!

Dar am aflat de Învierea-Ţi sfântă

Ca un cuţit ce lama şi-o împlântă

În carnea noastră plină de păcat

Când toţi rosteau: Iisus a înviat!

Îţi ofer în suflet adăpost,

Că nu mai sunt acel care am fost

Acceptă-mă oricât de nefiresc

Tot restul vieţii voi să Te slujesc!

Te-am supărat şi mă-nspăimânt

Că văd şi astăzi Sângele Tău Sfânt

Cum picură din ceruri pe destine

Şi-mi este tare, tare dor de Tine!