Un alt apus de soare

Fă-mă să înțeleg

de ce se-nroșește Natura

Şi aerul e mai curat.

De ce când vreau să scriu, 

ceva mă poticnește,

Să-ți povestesc apusul

-așa de minunat.

Se încunună ziua, 

își ia din nou veșmântul,

Cu soarele, ea astăzi, 

își termină cuvântul

Rămâi acum închis 

într-un imperiu care

preface totul roșu 

și care-apoi dispare.

Zi-mi tu ce-ai câștigat din ziua ce-ncheie

Ce ai văzut frumos, sau ce ți-a dat idee,

ce te-a făcut mai bun, ce bine ai făcut

cu cine ai vorbit, pe cine-ai cunoscut.

Sfârșitul care acum, încetul se pornește

E asfințitul roșu, ce totul cucerește

E un final de zi, de patimă și de durere,

E vremea ta de rugă, un of, 

o mângâiere.

Apusul nu-i sfârșitul,

Nu vreau să cred c-un soare,

mă crește și m-ajută

Să fiu cu-o zi mai mare.

Din tot ce văd mai bun 

și mult mai luminos

E că la asfințit, tot omu-i bucuros,

Că a trecut ce-i greu, 

că merge spre odihnă

Că ce-a fost azi a fost, 

că mâine-i altă luptă.

Nu-i un război cu pușcă, 

cu arme și cu tun

E un război de fapte 

și vorbe cu venin,

cu toți suntem soldați, 

niciunul nu-i mai mare

și dintre cei mai buni 

sunt cei ce au răbdare.

Cred că apusul trece, 

de fapt … a și trecut

Noaptea cu tot ce are 

pe toți ne-a cucerit

E ceas de rugăminte 

și ceas de mulțumire,

Căci Tatăl cel Ceresc 

în pază ne-a ținut!