Fabulă O pisică torcătoare, Gingaşă, cu blana moale, Mieuna, cerând agale, La un câine, de măncare. Câinele, mai credincios, Luă carnea de pe-un os, Ce-l găsi cu osteneală Şi îi dete cu sfială: “- Ia, mănâncă, sora mea, Eu, oi mai găsi ceva!” “- Bucata ce tu mi-ai dat, O termin imediat! Deci, te du şi fugăreşte Vreun pui sau chiar un peşte Şi mi-l dă neapărat Până se va fi-nnoptat!” Câinele umil plecă, Hrana de o căută, Pentru sora lui drăguţă, Sărmana de pisicuţă. Şi după lungi căutări, Trudă multă, alergări, Îi aduse-un şoricel, Tot jucându-se cu el. “-De-aste feluri sunt sătulă, Adu-mi mâncare mai bună! Nu vezi cât de mult trudesc, N-am timp nici să lenevesc.” Dar deşi milos, ştim bine, Câinele-şi veni în fire; Şi-i răspunse imediat, Pe un ton cam răspicat: “-Dacă nu te cunoşteam, Poate, iată, te credeam; De vrei să ai de mâncare, Pleacă tu la vânătoare!” Pisica tot n-a plecat, Ci la fel a procedat Şi uşor a păcălit Pe alt câine ce-a găsit. Cum putem ajuta oare O pisică rugătoa...
Comentarii
Trimiteți un comentariu