Poezii Creștin Ortodoxe

Mai este loc de-un prunc Ce vrea ca să se nască? Mai este cineva Acum, ca să-l primească? Deși în iesle-i frig, Zăpada-i înghețată, El vine iar la noi, Mai vine încă-odată. Și iată că Fecioara În brațe L-a luat, Cu multă gingășie Ușor L-a legănat. La pieptul Ei Îl strânge Cu dor și cu durere, Apoi, Ea Îi șoptește Cuvânt de mângâiere. El speră că în case, Cu drag Îl vor primi Și nimeni dintre semeni Nu-L va mai izgoni. Umil, El se gândește Că orice om e bun, Că nu-L vor duce iarăși Pe-al Golgotei drum. Dar lângă a lui mamă Copilul gângurește, Din visul lui aievea Acum el se trezește. Și simte iarași frigul Din inimi înghețate, Dar mama-L încălzește Și-I dă să sugă lapte!

Vrei să ai casă de piatră? Să duci o viață curată! Vrei în casă veselie? Lasă-i pe copii să vie! Să se nască la bună vreme Și nu-ți vor face probleme! Vrei viață fără de moarte? De Hristos nu sta departe! Cine de El s-a apropiat, N-a avut de regretat!

Înainte de a mă spovedi Trebuie să-mi cer iertare De la orice om față de care Am greșit mai mult De-i mic, sau mare. Cum mă pot împăca eu Cu bunul Dumnezeu Dacă sunt certat Si nu vreau să mă împac Cu aproapele meu? Nu doar să cer Verbal iertare, Ci, din suflet, Să-mi recunosc greșeala Cu căință tare. Mai mult decât atât Să încerc să repar Ce rău am făcut Să nu mai repet Greșeala din trecut.

Sfinte Nicolae, De minuni făcător, Fii nouă tuturor Grabnic ajutător!