Mama

Primul cuvânt pe care l-am rostit,
Când am venit în lumea asta mare,
A fost mama.
Cea mai sfântă şi grea meserie,
Din lumea-aceasta pământească,
Este de a fi mamă timpurie,
Pentru a-ndrepta spre calea cerească,
Îndrepta copii.

Mama a fost cea care,
M-a purtat în pântece de mică,
Şi după nouă luni de aşteptare,
Am venit  în lumea cea făţarnică
Şi trecătoare.

Cea care suferă în această viaţă,
Pe-acest pământ trecător,
Este scumpa mamă, care pe faţă,
Îi curg lacrimile şi iubitor
Ne mângaie.

Au fost nopţi întregi la rând,
Când nu a dormit din cauza mea,
Mă ţinea în braţe plângând,
Gândindu-se care va fi soarta mea
Şi mereu ofta.

O, scumpă mamă, tu eşti mărgăritar,
Tu eşti odor ales de Dumnezeu
Şi-n faţa Sfântului Altar,
Îl rog pe Iisus Hristos ca mereu
Să te protejeze.

Ai ştiut să mă creşti, şi-ţi mulţumesc,
Ai plâns pentru mine când sufeream,
M–ai învăţat ca mereu să urmez
Calea cea bună când deznădăjduiam,
În suferinţi.

Ai avut emoţii când am avut şi eu,
M-ai încurajat când eu plângeam,
Ai fost lângă mine mereu,
Atunci când  nici nu speram,
Nu m-ai părăsit.

Bucură–te mamă dragă
De darurile primite,
Că ai două flori în ogradă,
De  Dumnezeu dăruite,
Ca să fii MAMÃ.

E o mare binecuvântare
Darul cu care te-a învrednicit
Dumnezeu pentru a ta purtare,
Să fii mamă pe  acest pământ, învălmăşit
De rele.

Ai renunţat la toate pentru noi,
Pentru că ne iubeşti necontenit,
Ai face orice să ne scapi din nevoi
Şi viaţa pentru noi ţi-ai jertfit,
Ca să fim fericite.

Eu nu-ţi doresc decât ca Dumnezeu,
Să-ţi împlinească visul dorit,
De-a ne vedea fericite mereu
Şi îndreptate pe drumul dorit,
Spre mântuire.