Poezii Creștin Ortodoxe

Maica Soarelui Hristos Are un zâmbet duios, Fața-i plină de lumină Capul este învăluit De aureolă divină!

Cine este cu Hristos Are chipul luminos, Cu toți vorbește frumos. Este înțelegător, La nevoie, de-ajutor, Totdeauna iertător. De păcate se ferește, De-a greșit, se spovedește, Cu Hristos se Împărtășește!

De unde noi toți venim, De ce în lume trăim, Pentru ce, apoi, murim? De la Dumnezeu venim, Bucuroși să Îi slujim, Fericiți cu el să fim! Cine este cu Hristos, Ajunge în Raiul frumos, Va trăi în veșnicie În a Lui Împărăție!

Aşezată la loc ridicat Să te vadă bine-ntregul sat, Tu stăteai ca maica cea bătrână Ce aşteaptă copiii să-i vină. Nu mai ştiu atunci câţi ani aveai, Dar pe toţi la tine îi chemai; Nu era în sat o sărbătoare, Fără că să vină mic şi mare. Ani de zile-ai fost ca un îndemn, Ocrotindu-ne, ferindu-ne de rele, Tu, Biserica noastră de lemn Ne-ai scos din durere şi din jele. Biserica din sat azi e frumoasă Şi din nou este ca un îndemn, Dar oricât ar fi de arătoasă, Pe tine te văd, Biserică de lemn.

Fericit acela,....... care Îl caută toată viaţa lui pe Domnul! Şi mai fericit acela care Îl găseşte Și cu dragoste sfântă  Mereu Îi slujește!

Un univers de cascade  orbite-s de lumina din zare, Un univers de lumini  îşi poartă în minţi insomnia, Angelicul cor neobosind  îţi aduce cântare: Ave Maria! Şi noi, pe pământ, în umbrire,  vrem să aducem lumină, Când reci insomnii ne îneacă  în oceanul de gheaţă, Arde din noi sărăcia  cu o fulgerare senină, Arde neruşinarea din faţă-mi! A cerului bramă-i deschisă  şi slava de acolo coboară, Armonii invizibile  ne cheamă  la Ceruri Şi toţi de aici urcăm  ca pe-o scară, Îmbătaţi de misteruri. Şi poetul, poeme,  nu scrie de tristeţe,  de dor, de iubire, Un univers de lumini  îi poartă în minţi insomnia, Poetul prin vremi versuia  poeme-n neştire Despre Ave Maria.

Fecioară, te rog fierbinte, Ca aceste sincere cuvinte Să ajungă la Fiul Tău, La Mântuitorul Dumnezeu. Să le duci repede Sus, Să le spui tu lui Iisus, Soarele cel făr’ de-apus Care mult a suferit Şi a fost chiar Răstignit, Căci pe oameni a iubit. Sabie grea a străpuns Inima ta sfântă de mamă, Când , ca un miel la junghire, A fost dus cel fără de prihană. În mormânt trei zile a stat, Dar apoi a Înviat Şi la Cer s-a Înălţat. Când pe Cruce se afla, Deşi greu El pătimea, Maicii sale s-a rugat, Fii ai Ei, pe noi ne-a dat. Iar Ea, cu dragoste multă, Ocroteşte şi ajută Pe oricine o cinsteşte, O ascultă şi-o primeşte. Maică Sfântă, Mamă bună, Dă-ne să fim împreună, În Raiul cel mult dorit, Lângă Fiul tău iubit!