Ave Maria!

Un univers de cascade 

orbite-s de lumina din zare,

Un univers de lumini 

îşi poartă în minţi insomnia,

Angelicul cor neobosind 

îţi aduce cântare:

Ave Maria!

Şi noi, pe pământ, în umbrire, 

vrem să aducem lumină,

Când reci insomnii ne îneacă 

în oceanul de gheaţă,

Arde din noi sărăcia 

cu o fulgerare senină,

Arde neruşinarea din faţă-mi!

A cerului bramă-i deschisă 

şi slava de acolo coboară,

Armonii invizibile 

ne cheamă  la Ceruri

Şi toţi de aici urcăm 

ca pe-o scară,

Îmbătaţi de misteruri.

Şi poetul, poeme, 

nu scrie de tristeţe, 

de dor, de iubire,

Un univers de lumini 

îi poartă în minţi insomnia,

Poetul prin vremi versuia 

poeme-n neştire

Despre Ave Maria.