Ave Maria!
Un univers de cascade
orbite-s de lumina din zare,
Un univers de lumini
îşi poartă în minţi insomnia,
Angelicul cor neobosind
îţi aduce cântare:
Ave Maria!
Şi noi, pe pământ, în umbrire,
vrem să aducem lumină,
Când reci insomnii ne îneacă
în oceanul de gheaţă,
Arde din noi sărăcia
cu o fulgerare senină,
Arde neruşinarea din faţă-mi!
A cerului bramă-i deschisă
şi slava de acolo coboară,
Armonii invizibile
ne cheamă la Ceruri
Şi toţi de aici urcăm
ca pe-o scară,
Îmbătaţi de misteruri.
Şi poetul, poeme,
nu scrie de tristeţe,
de dor, de iubire,
Un univers de lumini
îi poartă în minţi insomnia,
Poetul prin vremi versuia
poeme-n neştire
Despre Ave Maria.
Comentarii
Trimiteți un comentariu