Spre drumul crucii
Ce este viața aceasta pentru om? Un șir întreg de răni și suferinţe. Să se ridice unul și să spună, Că n-a răbdat în viață umilințe. Poți tu să spui că n-ai greşit vreodată, Că n-ai mințit, că nu ai judecat, Că ai urmat tot timpul calea dreaptă, Sau nu știi ce este acela un păcat? O, da! Tu știi, și chiar de nu ai vrea Să recunoști că porți vreo vină-n tine, Tu duci o luptă toată viața ta Cu tot ce te înconjoară, și cu tine. Când greul vieții, povara crucii tale, Îți pare câteodată atât de grea, Priveşte omule, o cruce, pe Golgota, Ce poartă-n ea povara cea mai grea. Un trup zdrobit, bătut în cuie, prins de cruce. Un suflet blând, curat, fără păcat. L-au răstignit pe cel ce-ntreaga viață, Minuni și fapte bune a semănat. Ce mare e contrastul răutății! În fața unui om atât de blînd. Ce mare e păcatul omenirii! Când Maica stă sub cruce lăcrimând. Să luăm aminte la jertfa lui Iisus, La sângele ce-a curs nevinovat. La toți cei ce-au răbdat, asemeni lui, Să nu mai repetăm la nesfârșit acest ...