Poezii Creștin Ortodoxe

Când pe lume ai venit, Soarele a răsărit, Îngeri te-au înconjurat, Făptura s-a bucurat. Mama-n braţe te ţinea Şi cu lapte te hrănea; Tatăl tău se minuna Şi cu drag el te privea. Domnului i-au mulţumit Pentru darul ce-au primit. Cum a fost proorocit, Tu în lume ai venit Ca din Tine să se nască, Pe noi să ne mântuiască, Hristos-Fiul cel iubit Ce pentru noi s-a Jertfit!

Poate ne întrebăm: Ce este Dumnezeu Și unde Îl aflăm? El este pretudindeni În lumea asta mare, În mica albinuţă Și în gingaşa floare, În tot ce-i bun, frumos, Curat şi liniştit, Dar mai ales În inimile iubitoare, Fiind izvorul dragostei Ce nu are sfârşit!

Oare care frumuseţe Îi place lui Dumnezeu? Cea trupească, trecătoare, Sau a sufletului meu? Căci mult noi ne străduim Corpul să-l împodobim, Dar de suflet am uitat Să-l păstrăm măcar curat. Cine-n viaţă cât trăieşte De suflet se îngrijește, E lui Dumnezeu plăcut, Voia Sa el a făcut. Iar de-aici când vom pleca, Sufletul ne va zbura Către bunul Creator, Dacă i-am slujit cu dor.

Hristos intră în Ierusalim. Călare, smerit, pe mânzul asin. De popor mult e înconjurat, Care Osana îi strigă neîncetat. Ca pe-un împarat azi îl vor primi, Dar tot ei, curând, îl vor Răstigni. Ca un miel nevinovat La chinuri va fi dat, Dar prin Jertfa Lui, Pacatul lui Adam Va fi pe deplin iertat!

Ruga mea ascult-o, Doamnă , Tu eşti a mea sfântă mamă. Schimbă plânsul întru bucurie Şi suspinul întru veselie. Mijloceşte către Fiul Tău Să ne izbăvească de vrăjmaşul rău, Toată limba să te binecuvinteze, Calea mântuirii, smerit să urmeze!

Multe lucruri scumpe un copil avea, Dar la unul, el, mai ales ţinea: Un baston de lemn învechit, Ce de-al său bunic era folosit. Într-o zi de iarnă, când gheaţă era, Cu al său bunic, pe lac se plimba; Când, deodată, gheaţa pe loc s-a crăpat, Iar copilul în apă a alunecat. Dar bunicul lui repede a-ntins Bastonul ce-l avea, şi-ndată l-a prins; De la grav înec el a fost salvat! Bunicul însă nu a rezistat, Căci de încercare şi de boli slăbit, Doar puţine zile el a mai trăit. De atunci, copilul, bastonul a păstrat, Amintire vie că l-a ajutat. Tot aşa Hristos viaţa şi-a jertfit, Pe-o Cruce de lemn fiind Răstignit! Pe noi de la moarte ca să ne salveze, Spre Raiul ceresc să ne îndrepteze! De-atunci Sfanta Cruce  Este mult cinstită, De Îngeri și oameni Va fi în veci slăvită!

Fapta bună de-am uitat, De Domnul ne-am depărtat. Faptă bună-i şi atunci, Gânduri rele, când alungi. O ceartă de-am ocolit Şi pe nimeni n-am jignit, De-am iertat pe cineva Şi-am uitat vorba lui rea, O rugă de-am înăţat Pentru cel însingurat, Un cuvânt de încurajare Pentru cel în întristare; Orice faptă cât de mică De Hristos e răsplătită! Dar să o facem smerit, O pierdem, de ne-am mândrit.