Poezii Creștin Ortodoxe

Mamă, azi îmi cumperi mie Păpuşica cea zglobie, Ce se află în vitrină Zâmbitoare şi senină!? Vreau s-o am ca pe o soră Să mă joc cu ea cuminte Împreună, bucuroasă, De acuma înainte. Îi voi face o rochiţă Colorată, din dantele Şi-i voi prinde în codiţă Fluturaşi şi multe stele. Dar mama bani n-a avut Nici măcar de împrumut; Însă mai târziu mi-a dat Un cadou adevărat. O fetiţă mititică Pe lume ea ne-a adus, Iară eu, tata şi mama, Toţi ne-am bucurat nespus. De atunci în casa noastră Multe-n bine s-au schimbat, Deşi la-nceput părinţii Cam mult s-au îngrijorat. Visul meu de multă vreme Este-acuma împlinit Am o soră aşa bună Şi-o iubesc la nesfârşit!

Maica Domnului cea bună Noi pe Tine Te rugăm, Iartă-ne şi ne ajută De-al Tău Fiu să ascultăm! Maica Domnului cea sfântă Fii cu noi la orice pas, Ne-ocroteşte şi ne ajută În timpul ce ne-a rămas!

Maica îndurărilor, Crăiasa luminilor, Fecioară curată, Floare-nmiresmată. Crinul alb din rai, Fericire dai. Mâna ta o-ntinzi Spre cei suferinzi. La grea încercare Tu ne eşti scăpare. Iertare mijloceşti, Pace-n suflet dăruieşti.

Biserica cea sfântă, Locaşul lui Hristos, Este liman de mântuire Sufletului de folos. Acolo este Maica Sfântă, Înlăcrimată-n rugăciune, Îngeri şi sfinţi cer har Pentru întreaga lume. Acolo vine Mielul , La orice Liturghie, Pe-altar El se jertfeşte Din marea Sa iubire. Ne întinde-apoi Potirul Să ne împărtăşim, În taină pe Hristos Atunci noi Îl primim! Ne cheamă Împăratul În zi de sărbătoare, Să mergem cu nădejde Şi bucurie mare!

În viaţa voastră aţi slujit Aprins, lui Dumnezeu Cu râvnă sfântă aţi luptat, Cu dragoste, mereu. Chiar dacă drumul către rai A fost mai mult spinos, Ştiaţi că este calea Ce duce la Hristos. Aţi vrut să fiţi pe veci cu El În Slava cea de Sus Şi să aduceţi multe oi În turma lui Iisus. Acum din Cer , spre noi, Priviţi cu îndurare La Domnul, nouă mijlociţi Mântuire şi iertare!

Doar Tu poţi să-mi redai fericirea, Numai Tu, Doamne mă iubeşti nespus! Chiar de-am căzut, c-aşa îmi e firea, M-ai ridicat, în braţe iar m-ai dus!

Nu ştiu cât voi trăi în lume, Nici ceasul când să plec, voieşti, Nu ştiu cum îmi va fi sfârşitul, Dar Doamne , ştiu cât mă iubeşti. De ce ai vrut să îmi dai viaţă Şi pentru ce eu am trăit, Nu ştiu prea bine nici acuma, Dar am aflat cât m-ai iubit!